Cei 60.000 de locuitori din Muntii Apuseni, arondati din punct de vedere administrativ judetului Alba, sunt deserviti de un numar de 60 de factori postali. Acesti postasi pot fi incadrati in categoria functionarilor martiri. Indiferent de anotimp, de canicula sau ger, ei parcurg zilnic zeci de kilometri pe jos, pentru a le distribui motilor corespondenta. Chiar daca s-au obisnuit in timp cu sezonul inghetat, postasii din Apuseni spun ca niciodata nu le-a fost atat de greu sa-si faca datoria ca in aceasta iarna.
50 de kilometri dus-intors dupa posta
Pe Laurentiu Lazar, din satul Geogel, l-am gasit la amiaza in centrul comunei Ramet. Astepta senin sa faca schimbul de corespondenta, calare pe calul sau, Roibu. Drumul dintre cele doua localitati este acum foarte greu circulabil, astfel incat autoturismul Inspectoratului Judetean de Posta a adus in Ramet corespondenta pentru toate localitatile mai apropiate din zona – Ponor, Bradet, Geogel s.a. Postasii din satele respective s-au adunat ca la un semnal necunoscut in Ramet, venind calare pe cai sau cu sania, pentru a-si face treaba, mai ales ca se apropie vertiginos sarbatorile.
-Am facut 25 de kilometri pana aici si mai fac inapoi inca 25, si dupa aia trebuie sa merg prin toate satele comunei, pe toate dealurile, sa distribui corespondenta, mandatele, pachetele, ziarele si poate ca pe la sapte-opt seara ajung si eu acasa-, spune Laurentiu Lazar printre aburii iesiti ca dintr-un furnal din botul calului. Ca si colegii lui, Lazar trebuie sa parcurga -in pas alergator- distantele de trei-patru kilometri care sunt intre satele pe care le deserveste.
Langa postasul din Geogel, sositi cu sania trasa de cai, fac schimbul de corespondenta alti doi factori – Liviu Luca, din Ponor, si Viorel Doliste, din Bradet. Cei doi deservesc peste 1.500 de oameni, amandoi trebuind sa bata cele 12 sate pe care le au in -stapanire-.
-Auzi lupul si te rogi sa nu simta calul-
-Se intampla sa te prinda noaptea prin catune si auzi cum urla lupul pe dealuri si te rogi sa nu simta calul, ca atunci se reped in haita si te fac farame. Nu stiu ce mama naibii s-au strans atatia lupi prin padurile din Ponor, ca acum cativa ani parca nu erau asa de multi-, afirma Liviu Luca, factor postal in comuna natala a lui Victor Ciorbea.
-Ce-i mai rau e ca lupii se apropie si ziua de sate si atunci intri intr-o curte si astepti o ora-doua sa plece-, -spovedeste- Doliste greutatile pe care le au de infruntat factorii postali din Apuseni.
Luca, Lazar si Doliste nu sunt insa cazuri izolate, deoarece toti factorii postali din munti au conditii de lucru vitrege. Aceasta nu din cauza numarului de oameni pe care-i deservesc, ci pentru faptul ca asezarile sunt rasfirate pe dealuri si, intr-un singur sat, intre doua case, trebuie sa mearga postasul chiar un kilometru. In aceeasi situatie sunt si factorii postali din Mogos, Albac, Horea, Avram Iancu, Almasu Mare, Poiana Vadului, Intregalde si din alte comune unde lucratorii au cai in dotare.
-Suntem singura legatura intre oameni-
-Sa distribuim corespondenta este singura noastra misiune oficiala, dar in afara de faptul ca ducem oamenilor informatii din tara, ducem si informatii din comuna, din sat si chiar din vecini-, spune Laurentiu Lazar, postasul din Geogel.
-Avem multi batrani prin sate si te roaga sa le duci cand mai treci pe acolo zahar, ulei, chiar si paine, lor fiindu-le aproape imposibil sa mearga kilometri intregi prin zapada si ger-, continua acesta. Lazar devine astfel, de voie, de nevoie, un fel de portavoce a satenilor, care apeleaza la el pentru a-si transmite unul altuia diferite mesaje. -Iia mai batrani ma intreaba cine o mai murit prin sat, tinerii isi dau intalnire, iar primarul ii cheama pe consilieri la sedinte-, mai spune Lazar.
Surse oficiale recunosc ca in mediul rural, mai ales in Apuseni, Compania Nationala de Posta inregistreaza pierderi, insa activitatea este mentinuta mai mult din considerente sociale.
Pana cand Romania va avea o infrastructura adevarata, postasii din Apuseni, imbracati in costumele albastre cu dunga rosie, cu tolbele in spinare, continua sa duca corespondenta oamenilor calare, cu sania, cu schiurile si de multe ori pe jos. Si nu se plang niciodata…
