Luat prin surprindere de mesajele ce sugerau un anumit sprijin al preşedintelui Ungariei pentru acţiunea secuimii, Traian Băsescu a replicat în forţă. Imediat tema a explodat. Politicienii s-au înghesuit care mai de care să aibă grijă de suveranitatea României. Într-o situaţie delicată a fost pus ministrul Vasile Blaga. Fie era de acord cu Traian Băsescu că era vorba de o acţiune ilegală, dar atunci putea fi acuzat chiar el că nu a intervenit, fie nu avea de ales şi trebuia să îl contrazică pe şeful statului. Ce s-a întâmplat s-a văzut. Lucrurile s-au temperat când s-a evidenţiat că nu se putea face nimic legal pentru împiedicarea acţiunii CNS. Politicienii români au acţionat electoral. Au vorbit şi pe urmă au verificat ce spun. Au fost atraşi de discursul naţionalist. Ce s-a întâmplat? Pentru electoratul român mai nimic. Subiectul va fi uitat la o zi după ce nu va mai fi în ziare. Pentru minoritatea maghiară impactul a fost altul. A rezultat o mediatizare nesperată a unei acţiuni care nu va avea nicio finalitate concretă, o mediatizare care riscă să împingă o parte semnificativă a acestui electorat către grupările radicale. Brusc, punctul de raportare al politicienilor români nu a mai fost UDMR, ci CNS, UCM etc. Politic, CNS e activ, strânge legătura cu electoratul şi formează agenda de dezbatere internă în cadrul minorităţii maghiare. Ştie că nu va obţine nimic în plan concret. Dar politic câştigă. Un alt calcul electoral. În acest timp, prins în jocurile politice la nivel înalt, UDMR vorbeşte de probleme politice generale, permiţând dezvoltarea imaginii unei rupturi faţă de problemele specifice ale minorităţii maghiare. Categoric Uniunea nu poate dezvolta retorica extremistă. Ar intra într-o spirală în care întotdeauna adversarii ei ar putea plusa mai mult, şi asta pentru că nu au de apărat imaginea unei anumite responsabilităţi, nu sunt încorsetaţi de participarea la actul de guvernare. UDMR greşeşte pentru că nu spune nimic, pentru că nu reuşeşte să creeze o agendă, ci se raportează la altele (făcute fie de partenerii de guvernare, fie de adversarii politici). Este un joc periculos, pentru că electoratul maghiar nu este unul captiv al UDMR, ci al unor obiective. Ca atare va fi votată alternativa cea mai credibilă. Cea mai dornică de a face ceva.
