Președintele Traian Băsescu se întålnește astăzi cu micul pitic de grădină al lui Vladimir Voronin, Marian Lupu, președintele interimar al Republicii Moldova, aflat la prima sa vizită oficială în Romånia. Marian Lupu este unul dintre puținii politicieni ai Moldovei ce beneficiează de notorietate datorită unor savuroase fotografii apărute în mediul online ce-l înfățișează pe acesta în toată splendoarea sa. Pozele sunt făcute chiar de domnia sa, un cochet păros, la veceu. Nu se știe din ce motive anumite persoane, ca Tudy al Zăvorancei, preferă să-și facă poze ori filmulețe la veceu și nu se știe dacă după ce și-a făcut poze la bustul gol Marian Lupu a mai făcut și altceva, la urmă. Pånă una alta, întålnirea sa cu Traian Băsescu este pigmentată de preluarea în întreaga mass-media de la Chișinău, dar și de la București a unor pasaje din celebrele deja stenograme SOV-Ghiță, mai bogate în detalii interesante chiar și decåt wikiscurgerile Ambasadei SUA.
Pasajele cu pricina, observate abia acum de presa mereu neatentă, au legătură directă cu måna dreaptă a lui Marian Lupu, premierul Moldovei, Vladimir Filat. Discuția dintre cei doi golănași, decrepitul Vîntu și the new kid de după bloc, Ghiță, sună tot cam de veceu, pe traseul lingvistic specific golănașilor din generații diferite, dar cu apucături asemănătoare. Probabil că cei doi au niște tatuaje subcutanate, de tipul aforismelor lui Vîntu, cu îndemnuri la șmenuială, deoarece linia generală a convorbirilor dintre cei doi este dominată de intenția clară de a se trage în piept reciproc. Ceea ce se și întâmplă de altfel, cu avantaj deocamdată la Ghiță, care știa că este înregistrat dialogul său cu Vîntu, și-l incită pe acesta să dea în gåt cåt mai profund. Gogoman și mitoman, Vîntu se dă în primire copios, pe tema unei sume de 50 milioane de euro pe care urma să o recupereze din Moldova, întrucåt se afla sub proprire din 2009. Partea delicată se referă la șpaga – „procentul“ – care ar trebui vărsată premierului Vladimir Filat, pentru ca Vîntu să pună måna pe restul banilor.
Vîntu era acționar la InvestPrivatBank în R. Moldova, bancă ce a falimentat în 2009. Pe vechea formulă experimentată în România cu BRS-ul, Vîntu se pregătea să tragă o țeapă și la Chișinău, însă moldovenii, mai iuți, i-au tras preșul de sub picioare. Banca Națională a Moldovei a retras licența băncii lui SOV în iunie 2009, deoarece ar fi fost prezentate rapoarte false de activitate, iar suma pagubelor provocate de bancă se ridică deja la aproximativ 60 milioane de euro, din care abia jumătate era recuperabilă, conform unei declarații a guvernatorului Băncii Naționale a Moldovei, Dorin Drăguțanu, un meseriaș care a reușit ceea ce nu i-a reușit lui Mugur Isărescu, respectiv să împiedice activitatea păguboasă a unei bănci care înghițea economiile oamenilor. Cu toate acestea, cu tupeul său bine cunoscut, Vîntu se dă victimă și cere 50 milioane de euro autorităților de la Chișinău și, cum legal nu are nicio șansă, a trecut la măsurile sale clasice, șpaga către oamenii politici și decidenții statului, formulă veșnic fezabilă și la București, și la Chișinău, că nu degeaba suntem frați cu toții.
Sorin Ovidiu Vîntu are, de mulți ani, o foarte intimă întrepătrundere cu moldovenii de peste Prut, de la celebrul Vitalie Dobândă la Ghenadie Nipomici, și alt moldovean, Octavian Țurcan, cel care administrează proprietățile imobiliare ale lui Vîntu, precum și Tabor Projects Limited, acționara la Investprivatbank de la Chișinău.
„Procentul…“
„SOV: Când mai pleci, a propos, când mai pleci în Moldova?
SG: Ar trebui să mă duc, că mi-a tot zis: vino, vino… îl aștept pe frate-meu să facă un protocol între China și Moldova și mă duc atunci cu el…
SOV: Spune-i lui Vlad când te duci acolo, că nu mai trimit eu pe altcineva, spune-i să deblocheze banii.
SG: I-am zis și eu, și Dumitru..
SOV: Lasă, mă, spune-i că l-am rugat să deblocheze banii. Dacă nu, dau statul moldovenesc în judecată.
…
SOV: … Acum ce faci? Nu vreau săăăă…
SG: Dar nu era procesul ăla, la Curtea Constituțională?
SOV: Păi, tocmai! Dacă dă drumul la bani nu sunt obligat să dau statul în judecată, mi-au furat totuși 50 de milioane de euro… îs bani furați ăștia. Pune-i să-mi dea drumul la bani… în tranșe, pot aștepta și 10 ani, n-am nevoie de bani azi… Pot aștepta și 10 ani, da’ să-mi dea drumul…
SG: La cum îl cunosc eu pe Filat, tre’ să-i ziceți și lui ceva…
SOV: M-aș duce eu, da’ nu pot merge…
SG: Ei, nu, înțelegeți ce vreau să spun.
SOV: Păi, dacă te rog pe tine, care ești partenerul meu…
SG: Îi zic: dă drumul la bani…
SOV: Sebi, dacă eu te rog pe tine, că ești partenerul meu, înseamnă că ai mână liberă…
SG:… Procentul…
SOV: Înseamnă că ai mână liberă.
SG: Bine. O să văd, dacă e zgârcit el, eu nu..??..
SOV: Să nu trimit un salariat acolo, trimit un partener, un partener, d-aia te rog pe tine să vorbești cu el, nu mă pot duce eu.
SG: Da.
SOV: O.K. Și ai mână liberă. Ce mai ai nevoie?
SG: Nimic, decât de minte… (râde)
SOV: Din partea mea…
SG: De liniște…“
Dumitru din convorbire, care intervenise și el – după cum se înțelege din convorbire – pe lângă Filat, este Dumitru Țara, directorul postului cu nume rusesc lansat de Vîntu la Chișinău, cu mare tam-tam și cu suportul figurilor politice de la vârful statului, inclusiv și mai ales Vladimir Filat, care apare ca un intim al celor doi golănași. Intim, intim, dar fără procent nu merge treaba. Interesant, oare cât ar fi urmat să ia Filat pentru „rezolvare“, e zgârcit, cum zic cei doi golănași de Dâmbovița (10%) sau se mulțumește cu 3-5% din (50 mil. euro)? Vîntu îi dă mână liberă lui Ghiță la negocierea șpăgii cu „Vlad“ – Vladimir Filat, un caid al Moldovei, un personaj putred de bogat, într-o țară teribil de săracă, unde se moare de foame la propriu. Politicianul moldovean este mândrul posesor al celei mai scumpe mașini a unui demnitar din Republica Moldova, iar când se deplasează în vizitele sale private la Moscova (la raport?) trage la hotelul de lux Ritz Carlton, unde un apartament costă, pentru o singură noapte, cât șase salarii lunare ale unui moldovean de rând.
Vladimir Filat, pionul crescut de mâna dreaptă a lui Patriciu, Ion Sturza
Actualul premier al Moldovei, Filat, este „omul“ ex-premierului Ion Sturza, în timpul mandatului căruia acesta a deținut funcția de ministru de stat, șef al Cancelariei Guvernului. Ion Sturza, consul onorific al Kazahstanului în Moldova, a fost vicepreședintele Rompetrol, mâna dreaptă a lui Dinu Patriciu, tot el fiind și director al Rompetrol Moldova, funcție cedată ulterior lui Alexandru Coman, care este fratele lui Anatol Coman, fost mare maestru al lojii masonice din Moldova și fost cadru al KGB, acționând împreună cu Alexandr Kondyakov (fost general KGB), în prezent al doilea om al masoneriei ruse: Mare Secretar al Marii Loji a Rusiei. Sturza, maestrul lui Filat și partenerul lui Patriciu, are, ca și acesta din urmă, în perioada comunistă, activități interesante pe diverse spații. Activitatea lui Sturza se intersectează cu traseul lui Patriciu în 1998, când o obscură Fundație Moldo-Română, reprezentată de Patriciu și stipendiată de aceeași Corporație Financiară Internațională, devine punctul de plecare al achiziționării Rompetrol, afacere care a intrat pe mâna lui Patriciu cu sprijinul neprecupețit al lui Sorin Ovidiu Vîntu care i-a livrat acestuia 14 la sută din acțiuni, cumpărate de acesta de la naivii acționari din PAS care sperau astfel să se protejeze de Patriciu.
În trecut, până să devină un prosper oligarh de Moldova, Ion Sturza a ocupat diferite funcții în domeniul relațiilor economice și culturale externe (și Patriciu a lucrat la un institut controlat de Securitate, al Ministerului Comerțului Exterior, imediat după facultate). După ce între anii 1983 și 1985 și-a satisfăcut stagiul militar în armata sovietică în calitate de „instructor superior“, Sturza a lucrat ca referent în cadrul Asociației de Prietenie cu Țările Străine (1985-1987).
Sturza a fost, evident, o persoană de încredere a KGB-ului, iar activitatea sa, „culturală și economică“, plină de efuziuni prietenești, superioare, era ghidată de serviciul sovietic. Tot de KGB era controlată și zisa Asociație de Comeț Exterior „Moldex“ (OCEM), de pe lângă Guvernul RSS Moldovenești, în care Sturza apare ca vicedirector general. În 1998, președintele Petru Lucinschi îi plasează la locuri de frunte din partea Blocului pentru o Moldovă Democratică și Prosperă pe doi dintre liderii Moldovei cunoscuți pentru relațiile strânse, create încă din tinerețe, cu KGB-ul, și anume Dumitru Diacov (lucrător și pe meleagurile românești, în preajma „revoluției spontane“) și Ion Sturza.
Pe lângă Sturza este adus la pupitrul de partid și pupilul său, Vladimir Filat. Inițial, Sturza este numit în funcția de prim-viceprim-ministru, iar Filat, simplu om de afaceri, este numit în funcția de șef al Departamentului de Privatizare. Căderea guvernului Sturza la începutul lunii noiembrie 1999 a reprezentat o lovitură grea pentru viitorul politic al lui Sturza și Filat. La alegerile din 2001, PD, cu Sturza cap de listă și Filat vicepreședinte, nu trece pragul electoral, obținând 5,02% din voturile alegătorilor. Sturza și Filat dispar de pe scena politică moldovenească pentru a apărea, împreună, cu ocazia scrutinului din 2009.
Pe sângele copiilor basarabeni ieșiți în stradă în aprilie 2009 s-a întemeiat noua carieră în ascensiune a lui Vladimir Filat. Țărișoara copiilor călcați în picioare de milițienii altui miliardar, comunistul Vladimir Voronin, ar urma să primească în următorii câțiva ani în jur de 2,6 miliarde de euro din întreaga lume – pentru infrastructură și „edificarea democrației“ – cam cum s-a întâmplat cu România în anii ‘90. Bani care sunt proptiți direct în pixul lui Filat și care mai mult ca sigur vor fi mătrășiți exact pe aceeași rețetă experimentată deja în România de afiliații FSN/PSD/etc. – gen Patriciu și Vîntu. Nu știu de ce, dar bănuiesc că nu acesta va fi subiectul discuțiilor de azi dintre Marian Lupu, pupilul lui Voronin, și Traian Băsescu.George Roncea
