O -victimă colaterală- a poligherilei dâmboviţene a fost în aceste ultime săptămâni, Constituţia. O regulă banală a marketingului politic spune că, atunci când nu poţi să te aperi în faţa unui adversar mai bine dotat, sau când nu poţi să cucereşti prin atac direct poziţiile adversarului, cel mai bun lucru este o diversiune. Acum, e diversiunea cu -instituţia-: noi vrem, noi ştim, noi putem, dar nu ne lasă legea sau instituţia superioară. Cui are răbdare, îi propun un exerciţiu: să numere cine şi de câte ori a criticat, de la Anul Nou încoace, Constituţia şi/sau Legea electorală. Nu pot să vă spun exact rezultatul, dar vă ofer interpretarea: cel care a făcut-o de cele mai multe ori, acela stă cel mai prost cu resursele.
Nu vreau să spun că legea fundamentală ar fi perfectă. Vreau să spun că înainte de a dori, realmente o schimbare a regulilor jocului, politicienii români vor să-şi pună sacii în căruţă!
Să trecem, însă, peste dezbaterile juridice!
Constituţia, bună sau rea stabileşte clar în spiritul său, că Preşedintele României nu poate fi un -preşedinte-jucător-. Asta o ştiu bine juriştii fostei Alianţe, care-l acuzau de implicare excesivă pe fostul preşedinte Iliescu. O ştie şi dl Boc, cel care a declarat că va renunţa la diploma de jurist şi se va face agronom dacă membrii Curţii Constituţionale nu vor da câştig de cauză părerilor pediste. Traian Băsescu a lansat această formulă ca un produs de marketing politic, o promisiune electorală colorată şi mobilizatoare. Nu s-a gândit deloc la consecinţe. Ca la miuţele de pe maidan: cel mai tare joacă şi vârf de atac, şi libero, şi mijlocaş de construcţie. Problema politicii româneşti nu e aceea că duce lipsă de jucători. Dimpotrivă, are prea mulţi! Dar un arbitru corect, care să ştie şi teoria, să aibă şi viziunea jocului şi să fie imparţial, nu avem. Nici la Cotroceni şi, din păcate, nici pe marginea terenului.
PS: Dacă aş fi agronom, l-aş da în judecată pe dl Boc!
