Revista „Kamikaze“ lansează acuzații grave la adresa procurorului DIICOT Cătălin Purcărin, fără a-l nominaliza, desigur (coordonatorii lui Mircea Toma știu de ce…). Jurnaliștii au intrat în posesia ordonanței semnate de Procurorul General Kovesi în ianuarie 2007, care consemnează la pagina 9 că „La data de 19.07.2006, prin Ordonanța nr. 245/C.2/2006, prim adjunctul procurorului general PICCJ (n.r. post ocupat de Marcel Såmpetru, procuror general fiind încă, la acea dată, ILIE BOTOȘ) a dispus infirmarea ambelor soluții dispuse în cauză și stabilirea competenței de soluționare a cauzei în favoarea DIICOT-Structura Centrală, motivånd că PROCURORUL (N.R.CĂTĂLIN PURCĂRIN) NU S-A PRONUNȚAT asupra actelor de criminalitate organizată, infracțiunile nefiind analizate și în RAPORT CU HARTA RELAȚIONALĂ ÎNTOCMITĂ DE CĂTRE FBI ÎN CARE APAR INDICII TEMEINICE CU PRIVIRE LA SĂVÅRȘIREA DE CĂTRE inculpatul Sorin Ovidiu Vîntu a infracțiunii de spălare a banilor“
Jurnalisul Cătălin Prisăcariu mai scrie că FBI a furnizat PICCJ o listă cu nume de deponenți ruși, cu conturile aferente din paradisul fiscal Delaware, proveniența banilor fiind identificată chiar de FBI ca fiind Vîntu“. Dar ți-ai găsit. Procurorul Cătălin Purcărin doar nu era să folosească un document FBI care l-ar fi înfundat pe Vîntu. Și apoi americanii ăștia să-și vadă de Madoff al lor, nu-i așa?
PÎCCJ: Purcărin l-a scos ilegal de sub urmărire pe Vîntu
Nu ar fi pentru prima dată când Purcărin încalcă legea de dragul lui SOV. În ziarul „Curentul“ din 26 ianuarie a.c. relatam povestea ordonanțelor ilegale din dosarul FNA.
Pe 17 aprilie 2006, Purcărin dispune ÎN MOD NELEGAL scoaterea de sub urmărire penală a lui Vîntu, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, în dosarul FNA Banca Agricolă, așa cum reiese din comunicatul PÎCCJ din 08.02.2007: „La data de 29 iunie 2006, procurorul-șef al DIICOT a dispus infirmarea soluției de netrimitere în judecată, considerând-o nelegală deoarece, având în vedere perioada și infracțiunile reținute în sarcina inculpaților, procurorul DIICOT nu avea competența materială să se pronunțe cu privire la această cauză, stabilind competența de soluționare a cauzei în favoarea DNA“.
După infirmarea soluției date de in(ne)competentul Purcărin, procurorul general Ilie Botoș nu-i mai prelungește numirea lui Daniel Țicău pe funcția de șef al DIICOT. Botoș demisionează apoi din cauza fugii lui Haysam. Se duce pe o funcție înaltă în structura centrală de informații a MApN (sperăm să fim primii care să vă anunțe și debarcarea lui). Intră apoi în scenă Marcel Sânpetru, rămas la comandă, care infirmă și infirmarea, și soluția, păstrând dosarul la DIICOT. Ați amețit? Păi ce credeați, că-i ușor să-l scapi pe SOV la ce fapte a comis și câți oameni a nenorocit? Muncă grea, hârtii de întocmit, de semnat, ping-pong cu dosarul. Dar Codruța Kovesi, proaspăt numită pe funcție, vine și confirmă: Ordonanța de SUP semnată de Purcărin este, nu-i așa, NELEGALĂ. Și trimite dosarul la DNA. Aici se dispune o expertiză contabilă care stabilește prejudiciul egal cu 0 și Vîntu scapă din nou. Stați, expertiza nu e făcută de Purcărin, ci de celebrul Alexandru Bunea (angajat al iordanianului Fathi Taher), fost administrator la câteva dintre firmele din rețeaua lui Sorin Ovidiu Vîntu. Curată independență! Scăparea este însă provizorie, deoarece procurorul Țuluș a declarat pentru „România Liberă“ că Bunea a fost deconspirat și dosarul va fi redeschis. Asta e rău pentru Nușulică și Bunea, dar e și mai rău pentru Purcărin, care l-a scos de sub urmărire pe Vîntu în mod nelegal.
Dosarul FNA a plecat la DNA fără documentul FBI
Cu proaspătul Codruț Olaru numit la șefia DIICOT, dosarul FNA pleacă la DNA fără documentele FBI, care sunt clasificate, după cum a răspuns PÎCCJ jurnaliștilor „Kamikaze“, minimalizând importanța acestui document, descriindu-l ca pe o banală listă de nume între care s-au făcut diverse legături. Cu alte cuvinte, agenții FBI care le-au dat pe tavă procurorilor români legăturile dintre Vîntu și conturile din Delaware nu sunt decât o gașcă de ageamii incapabili. Dar, mai explica Prisăcaru în articolul lui, dacă ar fi fost așa, Sânpetru nu ar mai fi invocat „indiciile temeinice“ oferite de documentul FBI. Contactați de „Kamikaze“, procurorii DNA care s-au ocupat de cazul FNA au declarat că nu au văzut documentul livrat de FBI. Explicabil, de altfel, doar nimeni din DNA nu are profesionalismul lui Purcărin, care l-a scos pe Vîntu din 4 dosare penale în care risca 20, 20, 15 și respectiv 15 ani de pușcărie.
Primul dosar: decembrie 2000, Purcărin îl scoate pe Vîntu din dosarul FNI
Deși probele din dosarul FNI, adunate de o armată de polițiști curajoși conduși de colonelul Dumitru Strava, șeful de atunci al poliției economico-financiare din IGP, erau suficiente pentru inculparea lui Sorin Ovidiu Vîntu, așa cum declara recent fostul ofițer, acesta a fost înlăturat din funcție, iar procurorul Purcărin, alături de Alexandru Șerban, a refuzat să-l introducă pe Vîntu pe lista inculpaților din dosarul FNI și să-l trimită în judecată alături de Vlas, Popa & comp. Câteva luni mai târziu, pe 4 mai 2001, maurul Purcărin își dă demisia din Parchetul General și prin Decretul 456/26.06.2001 demisia devine oficială. Purcărin pleca la o viață mai bună. Curând, magistrații de la Judecătoria Sectorului 2 returnează dosarul FNI la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție pentru refacerea urmăririi penale. Se descoperise că Purcărin avusese niște „scăpări“.
Dosarul reîntors la PÎCCJ intră pe mâna procurorului Luminița Șega, care îl inculpă pe Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul FNI pentru infracțiuni grave, pedepsite cu până la 20 de ani de închisoare, fiecare. Astfel, cum se știe, „prin rezoluția nr. 108/P/2003 din 21.04.2003, semnată de procurorul Luminița Șega, Secția de urmărire penală și criminalistică din Parchetul General a dispus extinderea cercetărilor împotriva inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu pentru: instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, uz de fals, fals în declarații, instigare la înșelăciune cu consecințe deosebit de grave, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, spălare de bani“.
În 2004, procurorul general Ilie Botoș îi ia dosarul Luminiței Șega și i-l dă, ați ghicit, unui alt celebru și, mai ales, nepătat procuror, Irinel Păun. Iri avea să-l scoată pe SOV nevinovat de gravele acuze aduse de predecesorul său. El disjunge din dosarul FNI cauza privindu-l pe SOV, pentru că, așa cum am mai arătat, Vîntu avusese un accident casnic în urma căruia își rupsese piciorul. Cercetările durează până a doua zi, când Iri Păun îl scoate de sub urmărire penală pentru infracțiunile grave și îl trimite în judecată pentru fals și uz de fals în formă continuată, infracțiuni prescriptibile după 7,5 ani de la comiterea ultimei fapte. Luminița Șega avea să moară, ulterior, prin otrăvire lentă la 42 de ani (?!), iar Iri avea să plece la DNA, ca șef de secție. Doi procurori, două atitudini diferite față de SOV, două destine diferite! De la DNA, Iri Păun pleacă șef la DGA, de acolo pleacă în PÎCCJ la documentare, de unde va pleca acasă în curând (conform unor surse bine informate). În septembrie 2009, Curtea de Apel constată prescrierea. Vîntu scapă, în acest fel, de pușcărie. Ingenios, nu?
Al doilea dosar: aprilie 2006, Purcărin încearcă o SUP în FNA
În intervalul 2001-2005, Purcărin lucrează în altă structură, el fiind depistat de presă la începutul anului 2005 într-un post călduț din Ministerul Justiției. Era, evident, justiția lui Ion Iliescu. Între timp, în martie 2003, Luminița Șega trimite în instanță dosarul FNA cu Sorin Ovidiu Vîntu inculpat pentru instigare la infracțiuni economice deosebit de grave, pedepsite cu până la 15 ani de închisoare fiecare. Un an mai târziu, în 2004, judecătorul Jipa, membru al rețelei mafiote a lui Cătălin Voicu, trimite dosarul înapoi la Parchet pentru ca Vîntu să fie confruntat cu mortul Gabriel Tisler, cu toată opoziția procurorului de ședință.
În mai 2005, Purcărin cere revenirea în Parchetul General și este numit ca procuror (Decret 473/27.05.2005) la DIICOT. Vai, stupoare, Botoș îi dă necruțătorului procuror Purcărin spre instrumentare exact dosarul FNA, în care Vîntu era inculpat, și exact dosarul BRS, în care Vîntu era cercetat.
Purcărin dă celebra ordonanță nelegală din 17 aprilie 2006, dar vigilenta Codruța Kovesi i-o infirmă. Aceasta a reprezentat redeschiderea dosarului Banca Agricolă care l-a supărat pe Vîntu în 2007 și a declanșat suspendarea președintelui așa cum se laudă în stenograme. Și n-am auzit încă să-și fi cerut scuze nici președintele, nici procurorul general de la businessman… Și asta deși Purcărin și Bunea stabiliseră că era nevinovat.
Al treilea dosar: aprilie 2006, Purcărin ignoră spălarea de bani indicată de FBI
Deși termenul de spălare de bani a fost inventat de FBI în cazul Al Capone, Purcărin a decis probabil că băieții ăștia de la FBI sunt slab pregătiți și nici măcar nu merită să se pronunțe în vreun fel, deși era obligat, asupra documentului lor. Acum, ce era să facă? Trebuia să-l scoată pe Vîntu cu orice preț (n-am găsit altă expresie elocventă, dar nu vrem să jignim pe nimeni referindu-ne la o sumă mică) și nici nu putea să scrie și să semneze că documentul FBI e greșit. Și-atunci, ca în bancul cu găina, a ales varianta de mijloc: să se împiedice (a se citi să-l ignore).
Al patrulea dosar: decembrie 2010, Purcărin disjunge dosarul BRS
Pe 15 decembrie 2010, când toată presa se agita cu Vîntu care suferea de niște afecțiuni ginecologice, iar procurorii conduși de Marius Iacob nu mai știau cum să-l aducă în fața instanței, procurorul Purcărin trimite dosarul BRS în instanță, bineînțeles că fără Vîntu, pe șestache. În sensul că DIICOT nu dă niciun comunicat, deși finalizarea acestui dosar cu prejudiciul de peste 20 milioane de EURO (869.966.796.564 ROL) ar fi trebuit să fie anunțată ca un succes. Oare să nu fi aflat și șeful DIICOT, Codruț Olaru, de finalizarea cercetărilor, că doar procurorul e suveran pe caz. Sau să fie invidios Codruț Olaru pe profesionalismul acestui apostol al dreptății, care după zece ani de cercetare a reușit finalizarea dosarului? Rămâne de văzut de ce nu s-a comunicat nimic din această nouă reușită a onestului procuror. Da, și ați ghicit: Vîntu e disjuns din nou! Faptele lui SOV, de golănasss: spălare de bani și constituire de grup infracțional organizat. Pedepsele pe măsură, 12 ani și 20 de ani.
Ei bine, după ce a primit, în 2005, dosarul BRS și a luat act de plângerea lichidatorului FGDSB împotriva lui Vîntu pentru cele două infracțiuni, procurorul Purcărin recunoaște în rechizitoriul BRS că există indicii cu privire la săvârșirea de către Sorin Ovidiu Vîntu a infracțiunilor de spălare de bani și de constituire a unui grup infracțional organizat, drept pentru care dispune, nu trimiterea în judecată cum ar fi crezut unii, ci disjungerea, după cum au crezut ceilalți. Iată ce a consemnat, cu mânuța lui, procurorul favorit al lui Vîntu (Iri l-a scăpat doar de un dosar, Cătă e deja la al treilea): „Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, lichidator al Băncii Române de Scont SA, a formulat o plângere penală împotriva numitului Vîntu Ovidiu Sorin, sub aspectul săvârșirii infracțiunii prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea 656/2002 (spălare de bani – n.r.), modificată și completată. Astfel, instituția respectivă a solicitat efectuarea de cercetări penale cu privire la legalitatea operațiunilor derulate de Vîntu Ovidiu Sorin în legătură cu finanțarea, în anul 2001, a SC Gelsor Network SA din diverse surse în baza cărora și-ar fi creat un drept de creanță asupra societății comerciale. Totodată, se precizează că, în anul 2003, acest drept de creanță a fost cesionat către SC Stonecom Limited, persoană juridică cipriotă, cu sediul social în Nicosia, existând suspiciuni cu privire la modul în care contravaloarea creanței cedate a fost încasată de Vîntu Ovidiu Sorin.
Întrucât există indicii cu privire la săvârșirea de către Vîntu Ovidiu Sorin, Saidac Alexandru – administrator unic al SC Gelsor Network SA, și Stelios Yiordamlis – director al SC Stonecom Limited, a infracțiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 (inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup – n.r.) și art 23 alin.1 din Legea nr.656/2002, modificată și completată, iar aspectele menționate anterior nu au fost lămurite cu ocazia soluționării dosarului nr. 34/D/2005, cauza va fi disjunsă, cercetările penale urmând a se efectua într-un dosar penal separat“. Ei bine, și aici intervine rolul său de spălător al lui Vîntu: constată că sunt indicii, că faptele au fost comise, disjunge cauza, dar omite să înceapă urmărirea penală împotriva celor trei „într-un dosar separat“. Deși pare incredibil, procurorul Cătălin Purcărin nu a început încă urmărirea penală în acest caz. Informația ne-a fost furnizată de conducerea DIICOT, sub semnătura procurorului-șef Codruț Olaru. „Urmare a solicitării dvs. din data de 14 ianuarie 2011, vă facem cunoscut că la Direcția de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism nu se află înregistrată nicio cauză penală în care să fie începută urmărirea penală față de persoanele pe care le indicați în cerere (Sorin Ovidiu Vîntu, Saidac Alexandru și Syelios Yiordamlis – n.r.)“.
Știind că procurorul de caz era obligat ca în momentul disjungerii, DE ÎNDATĂ să înregistreze noul dosar penal, am solicitat să ni se spună care este numărul noului dosar disjuns din dosarul BRS și ni s-a răspuns că este aproape secret de stat: „Vă facem cunoscut că cererea dvs. excede prevederile Legii 544/2001 privind liberul acces la informații de interes public“.
Ceea ce ne-a făcut să ne gândim nu că această informație ar fi clasificată, ci că, prin batistă, procurorul Purcărin nu a înregistrat imediat dosarul. Deci comunicat nu s-a dat, ceea ce s-ar explica prin faptul că șeful DIICOT nu a știut de finalizare, numărul de dosar nu ni se spune, ceea ce ar putea însemna că Olaru a aflat de la noi de disjungere, iar dosărelul a fost înregistrat în 2011. Adică nu de îndată? Vai, Cătă, dar asta e nu doar nelegal, după cum a constatat doamna Kovesi în 2007 despre ordonanța de SUP, ci chiar penal. Iar ignorarea unui act oficial al FBI care documentează o spălare de bani este incalificabilă pentru un angajat care e plătit din banii noștri ai tuturor: ai mei, ai tăi și, evident, din banii lui SOV.George Roncea
