Referatul de arestare al Alinei Bica în baza căruia ÎCCJ a admis ieri reîncarcerarea acesteia relevă și numele celor doi procurori care au instrumentat dosarul CUPROM, 335/D/P/2012, cu un prejudiciu estimat de 30.000.000 de Euro: procurorii DIICOT Voineag Marius Ionuț cel care a rezistat presiunilor fostei șefe DIICOT de clasare a dosarului și Purcărin Cătălin cel căruia Bica i-a repartizat dosarul și care l-a salvat în numai câteva zile pe Simu păgubind astfel dintr-o semnătură, statul român cu contravaloare prejudiciului care ar fi rămas nerecuperat.
Procurorii DNA au considerat că Purcărin a „săvârșit fără vinovăție infracțiunea de abuz în serviciu” dar faptul că procurorul Purcărin Cătălin a dat curs unui demers contrar normelor de procedură penală, urmează a fi analizat sub aspectul unei eventuale sesizări a Inspecţiei Judiciare, deoarece cel care a acţionat fără vinovăţie din punct de vedere penal, răspunde pentru fapta proprie, chiar dacă aceasta ar reprezenta abatere disciplinară”.
Cătălin Purcărin și Ionuț Mihăilescu cumetri și cunoștințe vechi
Intermediarul șpăgii instrumentate de procurorii DNA, Ionuț Florentin Mihăilescu este fost ofițer de poliție judiciară. Acesta a lucrat începând cu 2005 chiar în subordinea lui Purcărin, administrând acte de urmărire penală în dosarele anchetate de acesta. Purcărin i-a botezat un copil în acea perioadă.
Din referatul de arestare a lui Bica reiese că cei doi „nevinovați”: martorul denunțător și procurorul care a acționat ilegal dar, ca de obicei, „fără vinovăție” se fereau să vorbească la telefon, întâlnindu-se față-n față de fiecare dată.
Trecutul lui Cătălin Purcărin este unul înfiorător: acesta l-a scos de sub urmărire penală pe Sorin Ovidiu Vântu de patru ori în 10 ani, în dosarele FNI, FNA, BRS și a mătrășit o sesizare FBI împotriva lui Vântu de spălare de bani, prejudiciul total actualizat depășind 1 miliard de EURO. În vara lui 2011, procurorul general de atunci, Laura Codruța Kovesi și adjunctul său, Marius Iacob au conexat toate aceste patru dosare iar procurorul-șef Horia Șelaru le-a instrumentat și trimis în judecată obținând condamnări spectaculoase pentru Vântu pe care va începe să le execute curând. În 2011, presa a relatat despre sesizarea CSM privind faptele lui Purcărin dar s-a constatat că acestea sunt prescrise administrativ iar Purcărin a rămas procuror DIICOT, funcție din care acum l-a salvat ilegal pe Horia Simu. În prezent, Purcărin activează la Parchetul General unde și-a cerut transferul. Poate ar fi momentul să-și ceară transferul acasă că înțelegem din referatul DNA că acesta a acționat fără vinovăție penală dar că va fi sesizat CSM în cazul său. O eventuală prescriere a faptei sale s-ar împlini în iulie 2017. Așteptăm iminenta sa excludere din magistratură.
CITEȘTE ȘI Procurorul Purcărin – omul lui Vîntu la DIICOT
Primul dosar: decembrie 2000, Purcărin îl scoate pe Vîntu din dosarul FNI
Deşi probele din dosarul FNI, adunate de o armată de poliţişti curajoşi conduşi de colonelul Dumitru Strava, şeful de atunci al poliţiei economico-financiare din IGP, erau suficiente pentru inculparea lui Sorin Ovidiu Vîntu, aşa cum declara recent fostul ofiţer, acesta a fost înlăturat din funcţie, iar procurorul Purcărin, alături de Alexandru Şerban, a refuzat să-l introducă pe Vîntu pe lista inculpaţilor din dosarul FNI şi să-l trimită în judecată alături de Vlas, Popa & comp. Câteva luni mai târziu, pe 4 mai 2001, maurul Purcărin îşi dă demisia din Parchetul General şi prin Decretul 456/26.06.2001 demisia devine oficială. Purcărin pleca la o viaţă mai bună. Curând, magistraţii de la Judecătoria Sectorului 2 returnează dosarul FNI la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru refacerea urmăririi penale. Se descoperise că Purcărin avusese nişte „scăpări“.
Dosarul reîntors la PÎCCJ intră pe mâna procurorului Luminiţa Şega, care îl inculpă pe Sorin Ovidiu Vîntu în dosarul FNI pentru infracţiuni grave, pedepsite cu până la 20 de ani de închisoare, fiecare. Astfel, cum se ştie, „prin rezoluţia nr. 108/P/2003 din 21.04.2003, semnată de procurorul Luminiţa Şega, Secţia de urmărire penală şi criminalistică din Parchetul General a dispus extinderea cercetărilor împotriva inculpatului Sorin Ovidiu Vîntu pentru: instigare la abuz în serviciu contra intereselor publice în formă calificată, uz de fals, fals în declaraţii, instigare la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, instigare la fals în înscrisuri sub semnătură privată, spălare de bani“. Luminiţa Şega avea să moară, ulterior, prin otrăvire lentă la 42 de ani.
Al doilea dosar: aprilie 2006, Purcărin încearcă o SUP în FNA
În intervalul 2001-2005, Purcărin lucrează în altă structură, el fiind depistat de presă la începutul anului 2005 într-un post călduţ din Ministerul Justiţiei. Era, evident, justiţia lui Ion Iliescu. Între timp, în martie 2003, Luminiţa Şega trimite în instanţă dosarul FNA cu Sorin Ovidiu Vîntu inculpat pentru instigare la infracţiuni economice deosebit de grave, pedepsite cu până la 15 ani de închisoare fiecare. Un an mai târziu, în 2004, judecătorul Jipa, membru al reţelei mafiote a lui Cătălin Voicu, trimite dosarul înapoi la Parchet pentru ca Vîntu să fie confruntat cu mortul Gabriel Tisler, cu toată opoziţia procurorului de şedinţă.
În mai 2005, Purcărin cere revenirea în Parchetul General şi este numit ca procuror (Decret 473/27.05.2005) la DIICOT. Și stupoare, Botoş îi dă necruţătorului procuror Purcărin spre instrumentare exact dosarul FNA, în care Vîntu era inculpat, şi exact dosarul BRS, în care Vîntu era cercetat.
Purcărin emite în 17 aprilie 2006 o ordonanță nelegală de scoatere de sub urmărire a lui SOV dar vigilenta Codruţa Kovesi, Procuror General atunci, i-o infirmă. Aceasta a reprezentat redeschiderea dosarului Banca Agricolă care l-a supărat pe Vîntu în 2007 şi a declanşat suspendarea preşedintelui aşa cum se lăuda în stenograme.
Al treilea dosar: aprilie 2006, Purcărin ignoră spălarea de bani indicată de FBI
FBI furnizează DIICOT în aprilie 2006 o listă cu nume de deponenţi ruşi, cu conturile aferente din paradisul fiscal Delaware, provenienţa banilor fiind identificată chiar de FBI ca fiind Vîntu.
Deşi termenul de spălare de bani a fost inventat de FBI în cazul Al Capone, Purcărin a decis probabil că băieţii ăştia de la FBI sunt slab pregătiţi şi nici măcar nu merită să se pronunţe în vreun fel, deşi era obligat, asupra documentului lor. Acum, ce era să facă? Trebuia să-l scoată pe Vîntu cu orice preţ (n-am găsit altă expresie elocventă, dar nu vrem să jignim pe nimeni referindu-ne la o sumă mică) şi nici nu putea să scrie şi să semneze că documentul FBI e greşit. Şi-atunci, ca în bancul cu găina, a ales varianta de mijloc: să se împiedice (a se citi să-l ignore).
Al patrulea dosar: decembrie 2010, Purcărin disjunge dosarul BRS
Pe 15 decembrie 2010, când toată presa se agita cu Vîntu care suferea de nişte afecţiuni ginecologice, iar procurorii conduşi de Marius Iacob nu mai ştiau cum să-l aducă în faţa instanţei, procurorul Purcărin trimite dosarul BRS în instanţă, bineînţeles că fără Vîntu, pe şestache. În sensul că DIICOT nu dă niciun comunicat, deşi finalizarea acestui dosar cu prejudiciul de peste 20 milioane de EURO (869.966.796.564 ROL) ar fi trebuit să fie anunţată ca un succes. Vîntu e disjuns din nou! Faptele lui SOV, de golănasss: spălare de bani şi constituire de grup infracţional organizat. Pedepsele pe măsură, 12 ani şi 20 de ani.
Ei bine, după ce a primit, în 2005, dosarul BRS şi a luat act de plângerea lichidatorului FGDSB împotriva lui Vîntu pentru cele două infracţiuni, procurorul Purcărin recunoaşte în rechizitoriul BRS că există indicii cu privire la săvârşirea de către Sorin Ovidiu Vîntu a infracţiunilor de spălare de bani şi de constituire a unui grup infracţional organizat, drept pentru care dispune, nu trimiterea în judecată cum ar fi crezut unii, ci disjungerea, după cum au crezut ceilalţi. Iată ce a consemnat, cu mânuţa lui, procurorul favorit al lui Vîntu: „Fondul de Garantare a Depozitelor în Sistem Bancar, lichidator al Băncii Române de Scont SA, a formulat o plângere penală împotriva numitului Vîntu Ovidiu Sorin, sub aspectul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. 1 din Legea 656/2002 (spălare de bani – n.r.), modificată şi completată. Astfel, instituţia respectivă a solicitat efectuarea de cercetări penale cu privire la legalitatea operaţiunilor derulate de Vîntu Ovidiu Sorin în legătură cu finanţarea, în anul 2001, a SC Gelsor Network SA din diverse surse în baza cărora şi-ar fi creat un drept de creanţă asupra societăţii comerciale. Totodată, se precizează că, în anul 2003, acest drept de creanţă a fost cesionat către SC Stonecom Limited, persoană juridică cipriotă, cu sediul social în Nicosia, existând suspiciuni cu privire la modul în care contravaloarea creanţei cedate a fost încasată de Vîntu Ovidiu Sorin.
Întrucât există indicii cu privire la săvârşirea de către Vîntu Ovidiu Sorin, Saidac Alexandru – administrator unic al SC Gelsor Network SA, şi Stelios Yiordamlis – director al SC Stonecom Limited, a infracţiunilor prevăzute de art.7 alin.1 din Legea nr. 39/2003 (iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup – n.r.) şi art 23 alin.1 din Legea nr.656/2002, modificată şi completată, iar aspectele menţionate anterior nu au fost lămurite cu ocazia soluţionării dosarului nr. 34/D/2005, cauza va fi disjunsă, cercetările penale urmând a se efectua într-un dosar penal separat“. Ei bine, şi aici intervine rolul său de spălător al lui Vîntu: constată că sunt indicii, că faptele au fost comise, disjunge cauza, dar omite să înceapă urmărirea penală împotriva celor trei „într-un dosar separat“. Deşi pare incredibil, procurorul Cătălin Purcărin nu începe urmărirea penală în acest caz. Informaţia ne-a fost furnizată de conducerea DIICOT, sub semnătura procurorului-şef Codruţ Olaru. „Urmare a solicitării dvs. din data de 14 ianuarie 2011, vă facem cunoscut că la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism nu se află înregistrată nicio cauză penală în care să fie începută urmărirea penală faţă de persoanele pe care le indicaţi în cerere (Sorin Ovidiu Vîntu, Saidac Alexandru şi Syelios Yiordamlis – n.r.)“.
Între timp, toate aceste patru dosare au fost finalizate de procurorii Codruța Kovesi, Marius Iacob și Horia Șelaru, trimise în judecată și obținute condamnări pentru SOV care în câteva luni devin definitive. Justiția a fost înfăptuită în final chiar dacă Purcărin a făcut tot posibilul să nu se înfăptuiască.
