Caţi oameni nu au mers la un hipermarket pentru a beneficia de ofertele tentante pe care le au la diferite produse? – Şi caţi oameni nu au aflat că, de fapt, trebuie să mai scoată bani din buzunar pentru că ofertele nu sunt ceea ce au vrut să pară? – O situaţie asemănătoare am găsit şi-n hipermarketul Cora din Militari, la televizoare aflate la promoţie, unde preţurile reale de la casă erau mult mai mari decat cele afişate pe produs – Iar explicaţia angajaţilor a fost cat se poate de simplă: aşa e sistemul! – Şi pentru că am insistat să mi se ofere o explicaţie plauzibilă, aceiaşi angajaţi au încercat să dreagă situaţia oferindu-se să plătească diferenţa după ce achităm integral la casă costul televizorului.
De câte ori nu ne-am lăsat -duşi de nas- cu marile promoţii oferite de hipermarketuri? Am mers cu un prieten la -vânătoare- de astfel de promoţii în Cora din Militari. Am vrut să achiziţionăm un televizor care era la promoţie. Preţul afişat era de 1119, 90 lei. Am rugat un vânzător să ne ajute să-l luăm însă, surpriză! Acesta verifică în sistem şi ne anunţă că preţul era cu aproximativ 100 lei mai mult. Explicaţia vânzătorului: greşeală de tipar! Ne-am orientat către un altul, mai ieftin, al cărui preţ era de 849 lei. Aceeaşi problemă. La casă era de fapt 1050 de lei. Am cerut să vorbim cu cineva despre această problemă şi am fost îndrumaţi de către agentul comercial de la raionul de electronice la biroul -servicii clienţi-. După aproximtiv 30 de minute de aşteptare, a venit o domnişoară care s-a recomandat drept manager dar care nu a putut să explice de ce această schimbare bruscă de preţuri. Ba mai mult, când am încercat să găsim şi vânzătorul cu care am discutat la început, acesta nu mai era. De altfel, nici preţurile la cele două televizoare nu mai erau afişate. În schimb, domnişoara -manager-, văzându-ne indignarea, îmi propune un târg halucinant: -Ştiţi ce aş putea eu să fac? Achitaţi exact la casă şi pe urmă mergeţi la seviciul clienţi şi vă dau diferenţa-. Între timp, mai apare un angajat, Ştefan Gabriel Stoian, care după ce se lămureşte care este problema, încearcă să explice cauza:
Ş.G.S.: -S-au modificat începând de astăzi. Există un catalog care se face o dată la două săptămâni, se schimbă sistemul în sistem, mă rog, preţul în sistem…-
Client: -Eu am venit ieri aici, am văzut televizorul, am venit cu banii, cu 8 milioane jumate, am văzut acelaşi preţ, mergem la casă, dar ni se spune că de fapt este 12 miloane sau 10, nu contează. Eu am venit cu fix banii ăia. Asta e bătaie de joc. Nu aveţi aceeaşi părere?-
Ş.G.S.: Dar nu-şi bate nimeni joc de dumneavoastră. E un catalog care se face o dată la două săptămâni.
Client: De ce nu sunt schimbate preţurile?
Ş.G.S.: Pentru că aşa e sistemul.
Client: Diferenţa e foarte mare. Un hipermarket precum Cora ar trebui să-şi respecte clienţii.
Ş.G.S.: Aşa e sistemul. E un sistem vechi pe care îl practicăm de mai mult timp.
Client: Adică nu e prima oară când se întâmplă să vină clientul cu…
Ş.G.S.: Sunt nişte produse în catolg care-şi modifică preţul o dată la două săptămâni. Hiperofertele. Asta o fost în hiperofertă. Şi preţul lui integral este cel actual.
Rep: De ce nu s-a schimbat preţul chiar din momentul în care s-a schimbat şi catalogul? Adică să fie cineva responsabil care să vină să schimbe instantaneu preţurile?
Ş.G.S.: Păi nu se schimbă instantaneu, v-am spus. (…) Asta e sistemul. Nu avem cum să-l modificăm. Haideţi să iesim din cazul ăsta particular.
Acesta este momentul în care ne sugerează să încercăm ale mărci însă refuzăm. Intervine domnişaoara care ar fi trebuit să rezolve problema şi ne face aceeaşi ofertă interesantă de mai devreme:
-Angajată: Achitaţi dumneavoastră 10 milioane întregi la casă şi pe urmă mergem toti…
Client: Şi dacă nu-i am?
Ş.G.S.: Vă împrumutaţi de 2 milioane, ce Dumnezeu! Acuma facem şi o concesie pentru dumneavoastă. Vi-l dăm la preţul ăla totuşi. N-aveţi pe cineva să vă împrumute?… Deci până la urmă vi-l dăm…-
Intervine prietenul meu şi întreabă de unde am putea avea garanţia că ni se va returna diferenţa de bani. Argumentul suprem al angajatei a fost: -Suntem un magazin mare, totuşi!-.
Poate că tocmai acest argument ar fi trebuit să fie decisiv în a nu se ajunge în astfel de situaţii. Am refuzat şi această -hiperofertă- şi am achiziţionat televizorul de la un alt hipermarket, cu preţul care în Cora era doar pe carton.
(Punem la dispoziţia organelor de anchetă înregistrarea cu angajaţii -binevoitori- de la Cora, care s-au oferit să plătească din -buzunarul- magazinului diferenţa între preţul afişat al televizorului şi cel de la casă).
