În fond, ce-ar mai fi de scris despre alegerile de ieri din R. Moldova, ale căror rezultate nu se știu la ora cånd scriu? Căci, oricåt de hotăråtoare sau de epocale le-am lua, rezultatele acestor alegeri nu vor putea duce la o schimbare peste noapte a istoriei acestor locuri. Lumea de peste Prut nu se poate așeza temeinic într-o viață normală, tihnită, de pe o zi pe alta. Cei ce s-au înfruntat electoral și se înfruntă de atåta vreme politic și în multe alte feluri o vor face în continuare, în același spațiu mereu mișcător, nesigur, greu de prevăzut. Mai ales că nici mai marii lumii interesați în chestiune nu s-au înțeles încă, se pare, cam ce soartă vor ei să le pretindă a-și duce trăitorilor de peste Prut. Dacă ce va urma va depinde, pånă la urmă, de ce parte se va da Lupu și ai săi, e clar că alegerile de ieri n-au fost decåt un nou episod, nu prea semnificativ, dintr-o lungă, încålcită și dramatică poveste de neam. Iar un pålc de politicieni care joacă la mai multe capete nu pot trasa o cale sigură de urmat, cine i-ar urma?
Dar poate nu greșim cånd spunem că în adåncuri se petrece o mișcare lentă și amplă de reîntoarcere la lumea normală, care este cea a democrației, a valorilor europene, a destinului comun prin limbă, cultură, istorie și sånge. Tineretul își dorește tot mai nerăbdător un asemenea viitor, el se va maturiza în acest elan și în această lucrare. În anii ce vin, noi generații li se vor alătura tinerilor de zi. Atracția către o viață liberă și prosperă nu poate fi stăvilită nici cu propagandă, nici cu viclenii imperiale.
În adåncuri, așadar, se întåmplă ceva. Nu „revoluție portocalie“ plătită din afară, nu rebeliune legionară sau alte gogoși, nu acțiuni spontane sau „spontane“ ale unor tineri năbădăioși care se înflăcărează lesne. Se întåmplă un proces de limpezire a drumului pe care cetățenii moldoveni (așadar și ruși, și găgăuzi, și alți foști sovietici) trebuie să meargă mai departe. Un moment astral neașteptat nu e poate previzibil, deși minuni s-au mai văzut, cazul prăbușirii regimurilor comuniste esteuropene și al dezmembrării URSS. Dar așezarea gospodărească și ireversibilă în lumea firească a libertății și democrației, în matca regăsită a propriei identități naționale, nu mai poate fi oprită, ci doar întårziată, torpilată, obstacolată, șicanată.
Orice putere s-ar înscăuna la Chișinău după aceste alegeri va fi una firavă, condiționată, prea puțin în măsură să îndrepte decisiv republica într-o direcție anume. Nu-i loc de aceea nici de euforie dacă vor cåștiga proeuropenii, nici de descurajare dacă revin la cårmă comuniștii și acoliți de-ai lor, mai vechi sau mai noi. Partida, în stånga Prutului, este una lungă și grea, e una nu numai politică, e și una geopolitică, așa cum bine s-a mai spus, dar cåmpurile de acțiune sunt definite, protagoniștii acționează, partida e în desfășurare. Ce zicea bătrånul Marx, de la care lumea a învățat și bune, și rele: dacă o idee prinde masele, ea devine o forță materială. Dea Dumnezeu ca, de data aceasta, Marx să nu greșească.
