Un comunicat sec al DNA a intrat în prime-time în cursul zilei de ieri. A venit rândul lui Timofte să plătească. Nu pentru acuzațiile de apartenență la KGB, îngropate adânc în arhivele SRI, ci pentru fraudă. A dat cu vastu’ ca un tâlhar de rând, ca un șmenar ordinar. „Curentul“ a publicat în premieră informații cu privire la deschiderea unui dosar penal pe numele fostului director, încă din 2006. La vremea aceea, Timofte declara că „există persoane care vor să îl implice cu orice preț într-un scandal de corupție, însă ancheta DNA va lămuri lucrurile și atunci se va vedea că întreaga poveste a fost un balon de sapun“.
Balonul de săpun s-a tot învårtit în aer, în bătaia Våntului, dar s-a spart acum și l-a umplut de sloboz pe „imaculatul“ Timofte. Fostul șef al SRI, Radu Timofte, și alți patru foști și actuali angajați ai Serviciului au fost deferiți justiției de procurorii DNA, care-i acuză de fals și abuz în serviciu în legătură cu achiziționarea locuinței de serviciu atribuite lui Timofte.
Alături de Timofte, acuzat de instigare la abuz în serviciu și două fapte de fals, au mai fost trimiși în judecată Virgil Turcu, fostul șef al Direcției Logistice din SRI, Dumitru Ionete, fost consilier al adjunctului directorului SRI, ofițerul SRI Gheorghe Robu și fostul ofițer SRI Ion Tudor, cu toții acuzați de abuz în serviciu contra intereselor publice.
Fostul director al SRI este cercetat penal de procurorii DNA, pentru o învârteală cu o locuință de serviciu închiriată de la RAAPPS și cumpărată apoi pe nimic.
Procurorii DNA susțin că, în perioada septembrie 2004 – martie 2005, Timofte, în calitate de director al SRI, „l-a determinat“ pe Turcu să-i închirieze și, ulterior, să-i vândă „în regim subvenționat (mult mai mic decât prețul pieței libere) locuința de serviciu situată în București“, pe strada Mihai Eminescu, iar în scopul cumpărării locuinței de serviciu, în 28 ianuarie 2005, Timofte „a întocmit și depus la SRI două declarații pe proprie răspundere false (din care una în numele soției)“.
„Echivalentul în euro al prețului plătit pentru cumpărarea imobilului de către Timofte era în jur de 35.000 euro, în timp ce valoarea de piață a unui apartament de acest gen, în cursul anului 2005, era în medie de 200.000 euro“, susțin procurorii DNA. Între cadrele anchetate se află și maiorul Cătălin Miu, care a obținut casa de la RAAPPS pentru că la data respectivă era logodnicul fiicei fostului șef al Serviciului, Radu Timofte. „Lucrarea“ de la RAAPPS s-a executat cu sprijinul nemijlocit al marelui învârtitor al instituției, generalul Ion (Gioni) Popescu, fost adjunct.
Gioni, tartorul logistic
Traseul penal a fost dintotdeauna o cale deschisă pentru Gioni, zis Popescu-televizor (provine din Centrocoop, unde se ocupa, înainte de 1989, de șmenuri cu televizoare), care a colaborat fructuos (și penal) cu celebrul fost director al RAAPPS, Hidecuti, (om de bază, la Cultură, al inefabilului Andrei Pleșu). Adjunctul-șef pe logistica SRI-ului a umplut de logistică toți oamenii președintelui Iliescu: de la Antena 1 a lui Voiculescu la SNSPA-ul lui Secăreș, cu toții au beneficiat de pe urma fostelor sedii ale DSS, „transferate“ pe ochi frumoși (albaștri). Soția lui Gioni-televizor, magistrată a Curții Supreme de Justiție, avea parte chiar în casă, la vedere, de un model de atitudine infracțională.
Gioni a servit patria la greu, rezolvând și cele mai intime doleanțe ale directorilor ca Timofte, care aveau nevoie de case sau mașini (în plus).
Gioni, între timp, s-a pensionat, dar prejudiciile urmează a fi încă calculate. Pentru recuperarea prejudiciului – în cazul Timofte – procurorii au dispus instituirea sechestrului asigurător asupra apartamentului cumpărat de fostul director SRI, Radu Timofte. Potrivit DNA, SRI a fost prejudiciat, în urma acestei tranzacții, cu suma de 210.203,35 de lei.
Radu Timofte – povestea adevărată
Prejudiciile aduse de Timofte SRI-ului, siguranței naționale și României sunt însă cu mult mai mari decât cele cuantificate de către procurorii-contabili. Cariera sa – de la locotenent major de grăniceri dat afară din Armată pentru furtul unui camion cu lemne, înainte de 1989, și până la instalarea în fruntea principalului serviciu de informații al României – este strâns legată de numele a două persoane malefice, nejudecate încă până în prezent pentru răul făcut românilor: Ion Iliescu și Sorin Ovidiu Vîntu. Despre Ion Iliescu, criminalul cu mâinile roșii de sânge, nu sunt multe de spus – el personal a propulsat în poziții-cheie ale statului personaje parcă anume alese pentru a face cât mai mult rău, exact pe tiparul vechilor scheme de subminare ale NKVD, studiate la Moscova.
Despre legătura Vîntu-Timofte se pot spune însă mult mai multe decât sunt dispuși să spună procurorii – dintre care mulți au mușamalizat, pe parcursul anilor trecuți, problemele cu legea ale celor doi acoliți. Legătura dintre cei doi este ombilicală aproape. Încă de când Vîntu își exersa viitoarele mari tunuri la un nivel mai modest, pe raza orașului Roman, unde a copilărit alături de Timofte. În 1981, judecătorii Tribunalului Județean Neamț observau la Vîntu – pe atunci contabil la întreprinderea comercială de stat pentru mărfuri alimentare și alimentație publică Roman – „stăruința pentru realizarea activităților ilicite“. Sentința penală nr. 570/14.09.1981 îl condamna pe Sorin Ovidiu Vîntu la 5 ani și 10 luni închisoare pentru complicitate la delapidare, distrugere de înscrisuri, fals intelectual și uz de fals. Cam în același interval, colegul său de liceu, Radu Timofte, exersa practica șterpelitului de conifere și foioase, care l-a costat uniforma militară.
Cei doi au revenit însă în forță, mereu împreună, pe val, trași în sus de tătuca Iliescu. Apogeul carierei infracționale a celor doi parteneri a avut loc în perioada în care cei doi controlau SRI-ul în folos direct și personal.
Cuplul ilicit Timofte-Vîntu
Misiunea principală a lui Timofte, odată ajuns în fruntea SRI, a fost protejarea activităților ilicite ale lui Sorin Ovidiu Vîntu. Astfel, rapoartele SRI unde se specificau amenințările la adresa siguranței naționale au fost ajustate astfel încât la capitolele ce priveau intensificărea crimei organizate în Romånia lipseau orice fel de date despre – de exemplu – cazul FNI, mega țeapa care a sărăcit sute de mii de români și l-a făcut om/mogul pe Vîntu.
Informația că, în perioada mandatului lui Radu Timofte, SRI a fost utilizat în diverse acțiuni ilegale a fost vehiculată deseori, însă puține publicații au avut curajul să meargă mai departe pentru elucidarea datelor „răsuflate“ de cadre ale instituției care au încercat să-și asume calitatea de avertizori în interesul legii având de suferit din acest motiv.
„Curentul“ a fost poate singura publicație care a prezentat pe larg aceste avertismente. Mai mulți ofițeri care au raportat afaceri necurate derulate de Timofte și clanul său au devenit victime, în sensul că aceștia au avut comunicațiile interceptate („legal“ sau ilegal), după care, din ordinul lui Timofte, au fost excluși din sistem sau au fost puși la zid prin diferite „acțiuni specifice“.
Timofte – dosar și la Parchetul Militar
La Secția Militară din cadrul Parchetului de pe långă Înalta Curte de Casație și Justiție mai există un dosar în care, alături de Timofte, sunt cercetați general maior (r) Ovidiu Soare (fost șef al Inspectoratului pentru Apărarea Constituției din SRI; trecut în rezervă după ce a fost arestat pentru fapte de corupție), col. Sorin Cozma (șef UM 0146 București), mr. Lucian Dumitrache (UM 0146), mr. (r) Marian Lepădat (șeful Oficiului Juridic din UM 0146), mr. (r) Mirel Cristian Obreja (fost șef al SRI Vaslui; șeful Corpului de Control al directorului SRI), col. Constantin Marin (șeful SRI Prahova), col. Daniel Ciobanu (locțiitorul SRI Prahova), mr. Daniel Sårbu (șef Birou Personal SRI Prahova) și col. Daniel Savu (șef SRI Cåmpina).
Cei nouă sunt acuzați de abuz în serviciu, abuz în serviciu contra intereselor publice, favorizarea infractorului, falsuri în înscrisuri sub semnătură privată, uz de fals și delapidare. Concret, acestora li se reproșează că ar fi fost implicați în „acțiuni de mare corupție“, inclusiv filaje și interceptări ilegale efectuate la comandă, acțiuni care ar fi fost cunoscute de Radu Timofte și aprobate de anumiți procurori aflați în relații de prietenie cu o parte din cei nouă ofițeri.
Acest dosar a fost deschis de procurori în baza unor „informări specifice“ încă din perioada 2003-2004 și care aduceau în atenție mai multe probleme din interiorul serviciului de informații.
De altfel, în aceeași perioadă, au fost deschise și dosarele șefilor SRI Prahova, Corneliu Păltånea, Ovidiu Soare și Gheorghe Dumitrache. Trimiși în fața instanței de procurori, cei trei sunt judecați acum și ei pentru fapte de corupție.
Beneficiarul unora dintre acțiunile ilegale desfășurate de Timofte, cu sprijinul complicilor săi din SRI, a fost, ușor de imaginat în primul rând, Sorin Ovidiu Vîntu. Tot „Curentul“ scria cu ceva vreme în urmă că: „la fix 19 ani de la momentul „revoluției“ din decembrie 1989, a început o nouă fază a curățeniei de iarnă în ograda celui mai important serviciu de informații din România. Un deceniu și jumătate, SRI a fost bastionul (și bastonul) agenturii FSN/PDSR/PSD, rețea de conspiratori filomoscoviți, reuniți sub pulpana generoasă a sângeroasei Bunicuțe Ion Ilici Iliescu. Tot răul din acest serviciu a plecat de la Ion Iliescu, care a controlat cu mână de fier instituția prin fidelii săi, plasați în poziții-cheie.
Unii, printre care și Virgil Măgureanu, au „trădat“, pe parcurs, filiera Iliescu, așa cum se dezvăluie abia acum, după aproape două decenii. Alții, printre care și Radu Timofte, și-au urmat cariera de slugă umilă, de caimacam al vizirului Ilici“.
Să sperăm, adăugăm azi, că acțiunea procurorilor va continua și în celelalte dosare ale fostului șef al SRI, dar și ale partenerului de bază al lui Timofte – Sorin Ovidiu Vîntu cel înzestrat cu mare „stăruință pentru realizarea activităților ilicite“. Vom reveni în perioada următoare cu informații în premieră legate de cazul Timofte.
