Vineri seara, intr-o prima iesire publica dupa preluarea RAFO Onesti, omul de afaceri si in acelasi timp influentul politician al PSD, Corneliu Iacobov a aparut la un post de televiziune unde a scapat cateva afirmatii-soc despre privatizarea acestei rafinarii. Din start, domnia-sa a tinut sa confirme ca este adevaratul proprietar al rafinariei. -Eu am pornit RAFO si am dat de lucru la 3.000 de muncitori. De ce aceasta campanie impotriva unui om de afaceri roman? RAFO putea sa ajunga la un strain si atunci toata lumea aplauda ca-i reesaloneaza datorii. Daca exista capital din Romania, sa-l sustinem-, iata doar cateva dintre afirmatiile lui Iacobov, care demonstreaza ca privatizarea RAFO ascunde cel putin o mare minciuna. In momentul semnarii contractului de privatizare, APAPS a anuntat ca RAFO este preluata de un consortiu alcatuit din firma Imperial Oil, proprietara si a Rafinariei Darmanesti, si in spatele caruia se afla Iacobov si societatea portugheza Canyon Servicos, prezentata drept un investitor strategic, un fond de investitii care va aduce la Onesti capitalul necesar. Din spusele dlui Iacobov rezulta ca importantul partener strain (proportia de actiuni detinute la RAFO fiind 10% – Imperial Oli, si 50% – Canyon) este… tot Iacobov, deoarece dansul vorbeste exclusiv despre -capitalul autohton- al grupului care a avut curajul sa investeasca la RAFO. Rezulta, asadar, ca dl Iacobov a pacalit Autoritatea pentru Privatizare cand a venit de mana cu asa-numita companie portugheza, in fapt nimic altceva decat un banal off-shore aflat tot in posesia afaceristului de casa al PSD.
O alta -scapare- plina de semnificatii i-a apartinut liderului de sindicat de la RAFO, Marian Ion, care a pronuntat urmatoarele cuvinte: -Din septembrie, de cand a inceput procesul de privatizare si rafinaria a inceput sa lucreze…-. Se recunoaste astfel ca, dinaintea semnarii contractului de privatizare (26 octombrie 2001), RAFO incepuse sa lucreze. Cum? Nu exista decat o singura explicatie: cu titei primit pe gratis de la Petrom, deoarece rafinaria nu avea la acea data -capitalul- necesar sa achizitioneze materie prima de la partenerii externi! De altfel, Corneliu Iacobov a oferit personal un indiciu ca s-a instalat la sefia RAFO inaintea intrarii efective in proprietate (10 ianuarie 2002): domnia-sa a recunoscut ca s-a intalnit cu fostul presedinte al BRS, Teodor Nicolaescu, pe care l-a rugat sa fie corect fata de rafinarie. Intalnirea a avut loc la Slanic Moldova, statiune care-i apartine tot lui Iacobov, la sfarsitul lui noiembrie si la aceasta a participat si consultantul financiar al RAFO (si in acelasi timp al BRS), Razvan Temesan. Interesant este ca, pus sa comenteze declaratiile lui Traian Basescu, cum ca in spatele sau ar sta -patru politicieni si un bancher-, dl Iacobov a negat vehement, spunand: -Daca in spatele meu ar fi un bancher, as dormi linistit-. Asta, desi dl Temesan a recunoscut nu o data ca este consultantul rafinariei…
Corneliu Iacobov a lasat sa se intrevada foarte clar si pozitia pe care APAPS o va adopta fata de cererea unor parlamentari de a li se pune la dispozitie contractul de privatizare a RAFO. -Sunt clauze de confidentialitate. Daca APAPS face asa ceva, o dau in judecata-, a spus Iacobov. Oricum, o asemenea desfasurare a situatiei pare greu plauzibila, in primul rand prin prisma atitudinii APAPS, care deja si-a manifestat reticenta in a pune la dispozitia parlamentarilor date despre privatizarea RAFO, dar si datorita faptului, subliniat pe un ton patetic de Iacobov, ca proprietarul RAFO este unul dintre creatorii actualului partid de guvernamant. -Cu mainile astea am construit acest partid, care este de fapt o mare familie-, a declamat patetic Iacobov. Este greu de presupus, asadar, ca -rudele- de la APAPS sa-l deranjeze cu ceva pe fratele mai mare din Moldova.
Totusi, in premiera nationala, Corneliu Iacobov a amintit cateva obligatii asumate de cumparator prin contractul cu APAPS: 1,5 milioane de dolari – pretul efectiv de achizitie a pachetului de 60% din actiunile RAFO; 12,5 milioane de dolari – pretul pe care-l va plati in cinci ani pentru cumpararea actiunilor rezultate din conversia datoriilor statului; 73 milioane de dolari – investitii tehnice; 14 milioane de dolari – investitii de mediu; 15 milioane de dolari – plata TVA reesalonata tot pe cinci ani; peste 35 milioane de dolari datorii catre furnizori – Petrom, Conpet, Glencore si Massefield. De precizat ca valoarea datoriilor RAFO catre Petrom este estimata de dl Iacobov la doar sase milioane de dolari, adica o zecime din suma consemnata intr-un raport al Ministerului Industriilor din ianuarie anul curent. O alta suma -ciudata- vehiculata de dl Iacobov este cuantumul taxelor pe care RAFO le va plati bugetului de stat, 20.000 de miliarde pe an (desi domnia-sa a amestecat deseori -pe an- cu -pe luna-), adica aproximativ 700 milioane de dolari! Privind aceasta suma prin prisma declaratiilor consultantului financiar al RAFO, dl Temesan, care, vorbind despre capitalul necesar producerii benzinei EURO III, de cateva zeci de milioane de dolari, spunea raspicat: -Pai, cu 100 de milioane, facem una noua!-, aceasta valoare pare imposibil de crezut.
Ca un corolar al strategiei manageriale a dlui Iacobov in privinta RAFO, se potriveste perfect o maxima absolut geniala debitata de acesta: -Decat cu un destept la castig imediat, mai bine cu un prost la pierdere pe termen lung-. Gura pacatosului adevar graieste!
