Turistii care circula pe traseul Abrud – Campeni raman socati de culoarea ciudata a raului Abrudelul, care curge paralel cu drumul. In timpul celor patru anotimpuri, dar mai ales in perioadele secetoase, apele linistite ale raului sunt tulburi si au o culoare rosiatica, iar la varsarea in Aries nuantele acestora sunt absolut ingrozitoare.
Bazinul Bucium-Izbicioara, exploatat de 2000 de ani
Abrudelul izvoraste din versantii satelor comunei Bucium-Izbita, care inca din antichitate sunt asezate pe bogate zacaminte de minereuri complexe, respectiv aur, argint, cupru si alte metale neferoase.
Exploatarile de aici dateaza inca din perioada ocupatiei romane, cand pe Muntele Cumpana era campata o parte din cohortele Legiunii a XIII-a Gemina. Mijloacele rudimentare folosite de romani au fost dezvoltate si imbunatatite in ultimele sute de ani, cand pe Valea Izbitei functionau mai multe steampuri, ale caror instalatii foloseau ca si combustibil lemnul. In secolul nostru, minereul complex din Muntii Buciumului a inceput sa fie exploatat si in subteran, iar la inceputul anilor *50, comunistii au lucrat din plin in aceasta zona, cu utilajele moderne.
-Galita- – moartea fierului
Din cauza infiltratiilor de apa din peretii subteranelor, in galerii s-au format mici paraie, care curgeau printre sinele de cale ferata instalate in mina. Maria Dura a fost mecanic de locomotiva in minele de la Izbicioara si isi aminteste cat de coroziva era -galita-, asa cum este denumita in termeni populari apa de mina.
-Curgea pe sine si era asa de tare, ca manca fierul si se rupea calea si ramaneam cu locomotiva in mina ore in sir, pana se repara-, povesteste Maria Dura.
Din acea perioada, apele paraului Izbicioara si cele ale Abrudelului, in care se varsa acesta, au inceput sa fie poluate cu oxizii de cupru si de metale neferoase spalate din galerii de apele infiltrate in panza freatica.
Fara a da prea multe explicatii, comunistii au sistat, in anul 1960, exploatarea zacamintelor din zona Bucium-Izbicioara si au mutat in alte locuri din tara toate utilajele. Din acel moment, galeriile au fost parasite si nimeni nu s-a mai interesat de soarta lor. Dupa o perioada, infiltratiile din peretii galeriilor s-au marit, pana au devenit veritabile izvoare, iar debitul de ape poluante a crescut.
Astfel, acum, din minele parasite se scurg paraie care transporta ape incarcate cu oxizi de fier si cupru, in ultimele zeci de ani acestea distrugand complet cursurile de apa.
Mai mult, in paraul Izbicioara si in raul Abrudel s-a distrus toata fauna, iar oamenii isi pazesc animalele ca nu cumva sa bea din apa otravitoare.
Apa ucigasa a scapat de sub control
Cand iese din minele parasite, -galita- este incolora si inodora, la fel ca orice apa normala. Singura diferenta o constituie compozitia chimica. Cercetarile au stabilit ca -galita- are un plus de oxizi, fier si alte metale neferoase, care in contact cu apa formeaza oxizi cu un nivel ridicat al Ph-ului. In contact cu aerul, compusii nocivi din galita se oxideaza, iar apa capata o culoare rosiatic-maronie, in functie de distanta fata de gura minei.
In perioadele secetoase, cum au fost lunile din urma, cursurile de apa dau impresia ca la vale curge vopsea sau namol. Mai mult, la confluenta Abrudelului cu Ariesul, spectacolul este socant, cand in apele cristaline ale acestuia din urma intra undele aducatoare de galita.
Oamenii care locuiesc in satele de pe malurile Abrudelului spun ca aici nu mai traiesc pesti de zeci de ani si ca apa care curge nu poate fi folosita nici macar la spalatul rufelor.
In ultimii ani, Agentia pentru Protectia Mediului Alba a trimis mai multe avertizari Agentiei pentru Inchiderea Minelor din Ministerul Industriilor, in speranta ca problema apelor de mina din bazinul Bucium-Izbicioara va fi rezolvata. Din nefericire, pana acum, oficialitatile de la Bucuresti nu au luat nici o masura, iar galita continua sa afecteze cursurile de apa cu care intra in contact.
