De când a anunțat Stelică Tănase că BBC-ul va fi modelul Realitatea TV în fața CNA-ului cu ocazia prelungirii licenței postului, ciomagul media al lui SOV a atins într-adevăr cote de profesionalism tulburător.
Zilele trecute, la Realitatea, „britanicii“ Adrian Ursu și siliconata sa colegă de platou, Oana Stancu, au abordat cu talent cazul libanezului Said Baaklini, interpusul lui Sorin Ovidiu Vîntu, prezentat într-o formă cu totul inedită. Said Baaklini este cercetat de Direcția Națională Anticorupție (DNA) pentru restituiri ilegale de TVA de 60 milioane de euro, după ce UCM Reșița i-a vândut patru motoare nefuncționale, aflate pe stoc de peste 20 de ani, la un preț de 50 de ori mai mare. Sistemul combinației cu TVA-ul este similar unui alt caz aflat în cercetare, legat de Sorin Ovidiu Vîntu, și, coincidență, până și suma este asemănătoare. În urmă cu doi ani, o echipă de comando a cuplului Vîntu-Luca a solicitat rambursarea ilegală a sumei de 62 milioane de euro aferenți vânzării către Petrom, cu suma de 328 milioane de euro, a trei din cele patru divizii ale fostei Petromservice.
Modelul a fost folosit acum de libanez, unul dintre „soldații“ lui SOV de pe frontul evaziunii fiscale. După ce și acesta a fost prins, simțind că-i fuge pământul de sub picioare, SOV a intrat în panică și s-a lepădat rapid de libanez, susținând sus și tare, pentru proști eventual, că nu are nicio legătură cu Said Baaklini. Asta deși la un moment dat, după cum a probat „Curentul“, dormitoarele lui Sorin Ovidiu Vîntu se aflau chiar deasupra firmei lui Said Baaklini, la ultimul etaj al „blocului Gelsor“, iar Baaklini avea conturi la BRS folosite, evident, în beneficiul lui SOV.
Golănașii lui Vîntu, exersați cu practica suptului prin batistă, au reușit cu un profesionalism halucinant să nu scoată nicio vorbuliță despre SOV, în schimb au întors pur și simplu pe dos datele anchetei, dosarul lui Said fiind descris drept „cea mai nouă descoperire de la malul mării“… „caracatița mafiei PDL care înghite România“, iar pentru aerul de prospețime probabil au marșat pe ideea „o nouă familie mafiotă în PDL“, susținând și că „nume grele de la vârful PDL sunt implicate în dosar“. Când a venit vorba de exemplificarea „numelor grele“, o sărăcană de așa-zisă reporteriță, împiedicată în cuvinte, s-a referit la Eugen Bogatu, directorul direcției domenii portuare, și la senatorul Banias. Bogatu e șmecher de port, n-are treabă cu partidul, iar Banias numai nume greu la vârf în PDL nu este, fiind de notorietate mai degrabă apropierea sa de PSD, via Radu Mazăre.
S-a mai întrebuințat din plin un florilegiu de invitați, printre aceștia Mugur Ciuvică și Ludovic Orban, treabă de asemenea de un circ fabulos dacă avem în vedere că, potrivit informațiilor din presa apropiată chiar grupării de interese penelisto-pesediste, unul dintre tunurile pe care libanezul l-a dat în România s-a derulat sub pulpana liberală a lui Tăriceanu, respectiv scandalul „preluării“ Institutului Național al Lemnului, ce constă în subevaluarea prețului institutului și a unei suprafețe de teren de 18.000 de metri pătrați, pentru ca acestea să fie preluate de firma lui Said Baaklini.
Complicitatea liberalo-libaneză, pe tărâm infracțional
Acesta, „în complicitate cu Alina Doreli Voicu (directoarea generală de atunci a INL, în spatele căreia se aflau Ludovic Orban, Călin Popescu Tăriceanu și Crin Antonescu), a subevaluat Institutul la mai puțin de jumătatea valorii de piață, apoi, după diferite inginerii financiare, a pus la cale preluarea Societății de către libanez. În luna noiembrie 2007, INL avea o datorie la AFP Sectorul 2 de 13.317.566 lei noi, datorie achitată de libanez. La scurt timp, Said Baaklini a cesionat creanța pe care o avea de recuperat de la INL către firma «BCS Secure Investments» SRL, cu sediul la aceeași adresă ca și SC «Libarom Agri» SRL. Această societate are ca acționari două persoane juridice: «Potts Enterprises LTD», din Nicosia, și «Scottsdale Business Corporation», din Panama, administrată de Claudia Alexandra Bocos (purtătoare de cuvânt a Autorității Naționale pentru Tineret, în perioada guvernării liberale)“. Liberalii au vechi legături cu mafia arabă, dacă ne gândim doar la Chiliman și conexiunile sale cu nume grele din așa-zisul mediu „de afaceri“ conex.
Așadar, Ludovic Orban chiar era cel mai avizat să comenteze pe tema Said și a complicităților sale personale, dar, evident, acest eveniment de presă nu s-a consumat. În schimb, Oana Stanciu a invocat în așa fel „informațiile apărute în presă“, încât să lase impresia telespectatorilor neavizați că secretarul de stat Radu Ancuța, directorul Agenției Naționale de Control al Exporturilor (ANCEX), ar purta o oareșcare vină, când de fapt tocmai acesta a blocat încercarea de scoatere din țară a așa-ziselor utilaje de la Reșița către Guineea.
Cazul Said a fost prezentat pe larg și în exclusivitate de „Curentul“, care a dezvăluit legăturile strânse dintre libanez, aflat în atenția instituțiilor statului și pentru activități ce aduc atingere siguranței naționale, și Sorin Ovidiu Vîntu. Autoritățile au fost sesizate oficial, în acest caz, de către Agenția Națională de Control al Exporturilor (ANCEX), mai exact chiar de Radu Ancuța, cel care îi mirosea siliconatei Oana Stancu, după ce libanezul i-a solicitat aprobare pentru exportul unor motoare cumpărate de la Uzina Constructoare de Mașini (UCM) Reșița. Aceasta a fost în realitate și explicația mobilizării exemplare a instituțiilor implicate (SRI și Parchet), fapt care a dus la arestarea rapidă a lui Baaklini, în Bulgaria, la puțin timp după ce părăsise țara, în paralel cu arestarea la București a celor doi administratori de la UCMR.
SOV, Said, Hezbollah, milițienii de la Dinamo și „ecologiștii“ pesediști de Snagov
Said Baaklini s-a aflat de mai multă vreme în atenția SRI, care a contribuit la demantelarea acțiunilor evazioniste de mare amploare ale acestuia. Libanezul a fost un favorit al guvernărilor pesediste, ca și alți arabi de răsunet, Hayssam sau Hassan Awdi, proprietarul rețelei de distribuție Rodipet, alături de care Said și figurează într-o firmă. Baaklini a fost nu doar asociat în societatea Portfolio (fosta Star Credit Rating Agency SRL) împreună cu frații Awdi, ci a fost chiar și administrator la Rodipet. Presa a relatat că un alt frate al celor doi Awdi, Mohamad Ali Awdi, este un susținător deschis al organizației teroriste Hezbollah. Libanezul Said, pe lângă băieții de o veselie explozivă din Hezbollah, mai este alăturat și milițienilor de la Dinamo, dar și altor mahări pesediști și peneliști, cum ar fi Ionuț Costea (fratele soției președintelui Senatului, Mircea Geoană), Viorel Cataramă și fostul șef al Cancelariei Primului-Ministru Călin Popescu Tăriceanu, Aleodor Frâncu, împreună cu care se ocupă, ecologic, de utilizarea Snagovului în interes propriu, prin Fundația ECO Snagov.
Pe de altă parte, protecția sa mulți ani s-a datorat și calității sale mai speciale, de interpus al lui Sorin Ovidiu Vîntu, el având multă vreme birourile uneia dintre firme chiar în sediul Gelsor din Splaiul Unirii. Numele lui Said Baaklini este legat de unul dintre tunurile lui SOV, respectiv de scandalul retragerilor de bani din conturile Băncii Române de Scont (BRS). Sorin Ovidiu Vîntu l-a folosit ca bidon pentru sifonare de bani de la Banca Română de Scont (BRS), cu câteva zile înainte de izbucnirea scandalului legat de unele tranzacții suspecte derulate de acea bancă. Baaklini s-a aflat pe o listă cu 26 de persoane prin conturile cărora a bătut Vîntu, via Teodor Nicolaescu, făcând o gaură de 750 miliarde de lei vechi. Pe mâna libanezului, Vîntu a scos astfel 4,8 miliarde de lei. Pe aceeași listă cu Said Baaklini s-a aflat și cel mai apropiat dintre locotenenții lui Vîntu, Gheorghe Rațiu, din contul căruia au fost sifonate atunci 43 miliarde de lei, la fel ca și Octavian Partenie (sifonare de 9,2 miliarde de lei), fostul secretar de stat împuternicit cu constituirea Băncii de Investiții și Dezvoltare (BID) a lui SOV.
Ca și partenerul său de hoții, Sorin Ovidiu Vîntu, româno-libanezul Said Baaklini a fost protejat constant de justiție, deși i-au fost aduse, de-a lungul timpului, mai multe acuzații de contrabandă cu diverse produse: cafea, conserve etc.
Toate aceste povești minunate puteau fi un model de anchetă tip BBC, cu imagini, fotocopii din documente și acte doveditoare a traseului infracțional al libanezului lui Vîntu, iar caracatița corupției de partid, instituită de regimurile Iliescu și tentaculele sale arabo-teroriste, ar fi fost cu adevărat un subiect fascinant. Toate acestea însă nu la Realitatea TV, desigur…George Roncea
