Magistrații de la Judecătoria Sectorului I au primit spre soluționare o cauză ciudată de care nu au parte chiar în fiecare zi. Un dosar care, dacă va fi dus până la capăt, ar putea scoate la lumină o serie de secrete „de alcov” ale Casei Regale. Este vorba despre un proces prin care neamțul Dieter Stanzeleit cere justiției române să-i constate calitatea de fiu al fostului suveran. Iar pentru o rezolvare cât mai rapidă și mai concludentă a acestei cauze, el a solicitat instanței ca, pe lângă analizarea unor probe de natură strict juridică, să dispună și efectuarea unei expertize ADN. În motivarea cererii de chemare în judecată a fostului suveran, Stanzeleit menționează: „Preliminar, doresc să subliniez că, prin acțiunea de față, în reclamație de stat, solicit Onoratei instanțe, ca în urma cercetării judecătorești și a probatoriului, să stabilească filiația paternă, față de Majestatea Sa Regele Mihai I al României”. După care afirmă: „În prezent, aparența de drept – neconformă cu realitatea biologică – și care rezultă din actul de naștere, este că tatăl subsemnatului este defunctul Max Bernhard Stanzeleit care figurează în acest act, la poziția “tată”. Însă, în realitate, tatăl biologic al subsemnatului este Majestatea Sa Regele Mihai I al României, realitate pe care, din totdeauna am cunoscut-o, fiindu-mi mai apoi confirmată și de mama mea adoptivă, respectiv doamna Irmgard
Stanzeleit, care mi-a destăinuit, de fapt mi-a confirmat, că la începutul anului 1945, copil fiind, am fost lăsat, de către persoane necunoscute, într-o stare fizică extrem de precară (rănit și sângerând) spre îngrijire doamnei Irmgard care, din compasiune, a acceptat primirea mea, cu atât mai mult cu
cât, în perioada respectivă se îngrijeau de fiul lor, pe nume Dieter Stanzeleit, care își trăia ultimele zile și care, la scurt timp a și murit, fiu pe care, mai apoi, practic l-am substituit.” Avocatul Artin Sarchizian care-l reprezintă pe Stantzeleit în fața justiției române, și-a exprimat, ieri, convingerea că „Această speță va intra în galeria cauzelor celebre privind paternitatea. Domnul Stanzeleit deține un important arsenal probator“. În plus, apărătorul lui Stanzeleit a mai afirmat: „Evident, vor fi și alte chestiuni incidentale ce vor fi soluționate de către instanță, însă cu toate acestea, chintesența cauzei rămâne dovedirea legăturii de filiație, care, fie pe o cale mai scurtă (testul ADN), ori, fie pe una mai sinuoasă probator. ?ê?£i pentru că aminteam de probe, voi spune că situația dlui. Stanzeleit, este una fericită deoarece, cum de altfel și în cauza Păunescu se întâmplă, acesta, mai înainte de începerea dezbaterii judiciare, deține un important arsenal probator ce va fi dedus evaluării judiciare.”
Un personaj exotic
Acest proces nu este singurul deschis de Stantzeleit. În 2008, Judecătoria din Gottingen- Germania, i-a acceptat o cerere privind un test de paternitate care să stabilească dacă este sau nu fiul Regelui Mihai. Iar în 2011, judecatoria Sectorului 1 a primit de la instanța din Gottingen o cerere de comisie rogatorie prin care se solicita atât audierea, în calitate de martor, a Regelui Mihai I, cât și prelevarea unei mostre de salivă pentru testul ADN. Judecătoria Sectorului 1 stabilise data de 20 aprilie 2011, drept termen pentru înfățișarea la acest test. Pus în fața refuzului categoric al Regelui de a se supune, din calitatea de martor, testului ADN, Stanzeleit însuși a renunțat, totuși la cerere. Apoi, în lunile următoare, Stanzeleit a apărut la diverse televiziuni unde și-a prezentat pe larg povestea vieții. Peste tot el a relatat o un șir de evenimente ciudate, uneori de-a dreptul halucinante care, petrecute în cel de al Doilea Război Mondial, au toate ingredientele unei telenovele de succes. O telenovelă în care sunt amestecate două case regale, căsătoria de taină a doi tineri abia ieșiți din adolescență, o iubire romantică întreruptă tragic de brutalitatea istoriei, o serie de personaje din vârful ierarhiei naziste, inclusiv Adolf Hitler, dar și agenți ai serviciilor secrete, atât străine cât și românești. Povești care par a fi desprinse din paginile unui roman de capă și spadă, în care Stanzeleit pare a semăna, oarecum, cu celebrul personaj Masca de Fier. ?ê?£i toate acestea pentru demonstra că acest om ar fi, nici mai mult, nici mai puțin, decât fiul secret al fostului suveran al României. ?ê?£i, prin urmare, fratele mai mare al celor cinci prințese, și cumnatul „neomologat“ din punct de vedere legal, al Principelui Dudă. Sau Duda, după cum se recomandă „prințul consort“. O serie de acte vechi, pe care Dietrecht spune că le-ar obținut din arhive românești și străine, plus anumite reacții confuze ale Casei Regale, ar putea duce la ideea că, oricât ar părea de halucinantă, această poveste ar putea ascunde și un sâmbure de adevăr. Un adevăr care, dacă ar fi confirmat, fie și parțial, de justiție, le-ar pune pe Majestățile lor în mare încurcătură. ?ê?£i le-ar o bătaie de cap cu mult mai mare și mai urâtă decât cea pe care le-a adus-o justiția, atunci când i-a recunoscut Prințului Paul rangul de nepot și urmaș al Regelui Carol al II-lea.
Un violonist de stirpe regală
Neamțul Dieter Stanzelait are cam 75 de ani, iar de-a lungul vieții sale a fost a fost violonist. Unul bun dacă ținem cont că, la un moment dat, a avut și momente de glorie, care l-au adus în atenția lumii artistice. Acum, locuiește în București, unde s-a stabilit după 1997. Iar de atunci și până acum susține unul și același lucru: „Mă numesc Dieter Stanzeleit dar, de fapt, sunt Nicolae Vasile, fiul lui Mihai, Voievod de Alba Iulia și al soției sale, Nerissa Jane Irene Bowes-Lyon.“. Conform spuselor sale, „romanul“ lui Stanzeleit a început prin 1937 când, într-o perioadă în care devenea tot mai clar că războiul bătea la ușă. Motiv pentru care Casa Regală a României a luat în calcul și o posibilă apropiere de Casa Regală Britanică. Apropiere care, conform unor vechi cutume, ar fi urmat să fie cimentată printr-o căsătorie. De fapt un „mariaj de conveniență“ care l-ar fi legat pe tânărului prinț Mihai de o posesoare de „sânge albastru“, provenită din monarhia engleză. Cea aleasă a fost Nerissa Bowes- Lyon, rudă de familie cu Elisabeta, actuala regină a Angliei. Odată stabilită această „alianță matrimonială“, tânăra Nerissa a venit în România. Se pare că, deși stabilită în cancelariile politice, întâlnirea celor doi a avut succes, iar după doar câteva luni englezoaica a rămas gravidă. Conform unor documente invocate de Dieter Stanzeleit, căsătoria princiară s-a oficiat, în secret, la Azuga, pe 7 septembrie 1939, dată la care Mihai avea 18 ani, iar mireasa 19. Tot într-o discreție absolută s-a oficiat și botezul copilului născut din această căsătorie secretă, un băiețel care a primit numele de Nicolae Vasile de Alba Iulia.
De ce ar fi fost ținută în mare secret acea primă căsătorie a tânărului Mihai? Poate pentru că Regatul României devenise unul dintre aliații Germaniei. O situație politico-militară deosebit de sensibilă, în urma căreia ineficienta „alianță matrimonială“ cu Anglia ne-ar fi adus mari deservicii, inclusiv niște posibile represalii germane. Stanzeleit susține că, de frica Germaniei, și pentru a păstra o cât mai mare discreție asupra acestei „alianțe“, englezoaica Nerissa Bowes-Lyon și fiul ei, Nicolae-Vasile au locuit, câțiva ani la rând, în reședința regală de la Săvârșin. Bineânțeles că, până la urmă, nemții au aflat totuși de această căsătorie secretă. Motiv pentru care, după ce România a trecut în tabăra aliată, englezoaica și fiul ei au fost arestați de trupele SS și deportați în Germania. Iar acolo au fost trimiși la cartierul general al lui Hitler, în Wolfsschanze. Pentru ca scenariul să fie și mai dramatic, Stanzelait susține că Hitler s-ar fi folosit de ei ca de niște „scuturi umane“, care ar fi urmat să-i protejeze buncărul de bombardamentele aliate. Întrebat dacă l-a văzut pe Hitler în cursul acelor zile dramatice, Stanzelait a povestit într-o emisiune televizată: „Noi l-am întâlnit pe Hitler în Wolfsschanze. Pe atunci aveam aproape 5 ani și am doar niște amintiri parțiale. Hotărâtor pentru acest lucru sunt martorii oculari pe care i-am întrebat. Toate informațiile le-am aflat de-a lungul anilor și le-am asamblat precum un puzzle“. Iar ceva mai departe tot el afirmă: „Da, sigur că l-am văzut. Se târa prin zonă, pierdut în gânduri, ca o epavă vie. În cartierul general al lui Hitler eram ca un fel de scut uman pentru el și ceilalți. Koenisberg-ul a fost bombardat, dar niciodată cartierul general al lui Hitler“. Văzând însă că orice încercare de înduplecare a englezilor a eșuat, Hitler a ordonat ca Nerissa să fie executată. Moment pe care el îl descrie astfel: „Tensiunile de ambele părți erau foarte mari. În noaptea execuției mamei mele, Parisul a fost cucerit de aliați. Hitler era dezamăgit pentru că era ultima șansă să câștige – din punctul său de vedere – o pace separată cu Anglia și a dat greș. Dintr-o furie nebună a executat-o pe mama mea, nepoata familiei regale din Anglia.“. Cel care se prezintă acum drept „Nicolae Vasile de Alba Iulia“ mai relatează că, după capitulerea Germaniei naziste, în 1945, a fost dat în grija familiei germane Stanzeleit. Erau niște oameni simpli cărora le murise un băiețel cam de vârsta lui. Motiv pentru care l-au adoptat și i-au dat exact numele fiului decedat: Dieter. În anii și deceniile care au urmat, el a studiat muzica și a devenit un violonist de succes. El spune că, niciodată nu și-a uitat, însă, adevărata identitate. Dar abia după 1990, a început să răscolească arhivele în căutarea documentelor care să-i ateste originea regală“.
Mărturii din arhive
Cam aceasta ar fi, pe scurt, povestea vieții lui Dieter Stanzeleit. O poveste ciudată care pare mai curând, scenariul unui film de aventuri istorico-politice submediocru. Totuși, în sprijinul ei vin o serie de documente de arhivă . Într-un lung interviu acordat unui ziarist, Stanzeleit a declarat: „Începând din 1994, am căutat în 17 arhive din șapte țări și am luat legătura cu martori oculari. Încă din 1970, în timpul unui turneu în București, am întâlnit un bărbat care fusese mareșal la Curtea regală și care, datorită asemănării, m-a întrebat direct dacă sunt fiul fostului Rege Mihai. (…) La început am găsit evidențe de la martori oculari din Săvârșin, Sinaia și București, apoi copii după documente secrete și, mai târziu, chiar originalele“. Iar acele documente par să-i dea dreptate. De la o biserică din Dobrogea provine un „Certificat de botez“ care spune că, pe 28 noiembrie 1939, preotul paroh din „comuna Carmen Sylva, din plasa Mangalia, județul Constanța“ a oficiat botezul „pruncului Nicolae Vasile, fiul D-lui Mihai de Alba Iulia și a D-nei Nerissa Lyon.“ O altă mărturie, pe care el o consideră deosebit de relevantă este o „Notă-Raport“ întocmită pe 13 septembrie 1939 de către un angajat al „Corpului detectivilor“ și înaintat „D-lui Director al SSI“, document care menționează că, „pe 7 septembrie ac. La orele 09,30 la Primăria Orașului Azuga de Prahova a fost celebrată căsătoria dintre Marele Voevod de Alba Iulia, Mihai și Domnișoara (de origine străină), Nerrisa Jane Irene Bower-Lyon, ceremonie la care, alături de oficialitățile locale, au luat parte și câțiva ofițeri superiori din Garda Regală.“ Conform propriei opinii, ascendența regală a lui Stanzeleit nu a fost ignorată nici de regimul comunist. Într-o „Deciziune“ semnată de „Ministrul secretar de stat Teohari Georgescu“ se menționează că „din informațiuni suplimentare reiese că din suprevegherea efectuată de agent s-au găsit documente privind cetățeana britanică Nerissa Lons, soția Regelui care a fost arestată de germani, organizația SS-istă a Capului de Mort din Ardeal, după 23 August 1944.“ Mai aproape de zilele noastre, o „Notă“ semnată de generalul Ion Mihai Pacepa menționează: „Cetățeanul vest-german Dieter Stanzelait, în prezent prim-violonist al Filarmonicii din Dortmund este semnalat ca fiind, în realitate, fiul fostului Rege al României, Mihai și al Nerissei-Lyon, din familia regală engleză“.
Oricum ar fi, miza acestui proces de paternitate în care este angrenat Regele Mihai ar putea fi uriașă. Pe de o parte, este vorba despre imensul patrimoniu pe care statul român l-a retrocedat deja Casei Regale. În afară de acest aspect mai există și unul, să spunem așa, de natură juridico-istorică. Un aspect pe care cel care se consideră fiu prim-născut al ex-Regelui Mihai îl descrie astfel: „Din moment ce Regele nu era divorțat de mama mea și nu avea dovada decesului ei, înseamnă că actul de căsătorie din 1939 era valabil, iar mariajul cu prințesa Ana a fost ilegal. Ca atare, sunt singurul descendent legal al Regelui Mihai“. Iar asta ar arunca în aer atît poziția Prințului „Dudă” cît și problema unei acum teoretice succesiuni regale. Pentru a păstra, totuși, echilibrul vorbelor, trebuie să menționăm și declarația oficială, oferită unei instanțe străine chiar de Mihai I: „Fac atentă această judecătorie, că persoana cu numele Dieter Stanzeleit m-a hărțuit permanent într-un mod silit peste mai mult de 15 ani și de asemenea m-a dat în judecată cerând în anul 2000 la Tribunalul de Primă instanță o expertiză preventivă.“
Vasile Surcel
