In 1994, Corneliu Iacobov, pe atunci presedinte al FPP II Moldova, a pus la cale un mecanism diabolic prin care sa extraga cat mai mult capital din firmele de stat aflate in patrimoniul institutiei pe care o conducea. Astfel, la indicatia directa a lui Iacobov ia nastere SC Reno Imperial Oil SA, la care actionari erau unele dintre cele mai importante companii de stat din judetul Bacau: Carom, Chimcomplex, Masini-Unelte, Rafo, toate cu participatii sub 0,5%, actionarul majoritar fiind Rafinaria Darmanesti, cu 98,3%. Este usor de observat particula -Imperial Oil-, continuta de noua firma, anticipand numele societatii pe care Iacobov o va infiinta peste ani pentru a cumpara Darmanesti si Rafo.
Scopul infiintarii lui Reno este simplu: firma era alimentata pe credit, platind cand isi aducea aminte, cu produse (daca nu direct, ca sa bata la ochi, atunci prin intermediari, cel mai adesea legatura fiind M Invest, o companie cu care, de altfel, Reno a si fuzionat de curand!) de la rafinariile judetului sau efectua procesari de produse, de exemplu la Carom. Cum pana la sfarsitul anului 2000 taxele catre stat cadeau in sarcina procesatorului, Reno a profitat din plin de protectia autoritatilor – doar organele de control ale statului stiau cine este Corneliu Iacobov – si a uitat constant sa plateasca indatoririle catre buget, in joc fiind sute de miliarde. Din informatiile noastre, la Garda Financiara exista un dosar Reno, legat tocmai de procesarile pentru care nu s-au achitat datoriile catre stat, insa nimeni nu are curajul sa-l finalizeze.
Sa vorbim putin si despre administratorii societatii, toti unul si unul: Elena Butnarus, actual director economic la Rafo; Mariana Panaitescu, fost director economic al Camerei de Comert si Industrie Bacau, in clipa de fata actionar la una dintre companiile lui Iacobov, Vradicor; Costel Bancila, actual director general la Carom; Costica Ursu, fost director al Rafo; Octavian Angheluta, fost director al Rafinariei Darmanesti, si Adrian Galofteanu, director in cadrul SIF Moldova. Conflictul de interese in care cel putin directorii de la Rafo, Carom si Darmanesti s-au gasit ani de zile – ei fiind atat administratori ai unor firme de stat, cat si ai unei companii care lucra direct cu acestea – este evident. Sa ne miram, asadar, ca, in vreme ce Darmanesti si Rafo se scufundau an de an in mocirla datoriilor, Reno inregistra profituri de miliarde?
Devenita un fel de copil de suflet al lui Corneliu Iacobov, Reno Imperial Oil primeste, la mijlocul anului 2001, rolul de instrument-cheie al uriasului tun tras statului roman de marele magnat de esenta pedeserista prin cumpararea Rafo. Schema acestei inginerii financiare este de o simplitate de-a dreptul diabolica, -Curentul- urmand a o prezenta in extenso in zilele viitoare.
