Ieri, în sala unde pe vremuri perfoma PCR-ul și era reales la al paișpelea Congres Ceaușescu Nicolae, om-idee, om-văpaie, s-a desfășurat o manifestare de o izbitoare asemănare: al enșpelea congres al formațiunii PC a turnătorului la organele lui Ceaușescu, Dan Felix Mircea Voiculescu. Lipsea doar R-ul din coada ca să fie aidoma înaintașilor. Gåndit ca desfășurare de forță politică, televizat continuu la gazeta de perete – una dintre Antene – Congresul a amintit mai degrabă de o jalnică potemkiadă – numele dat însăilărilor butaforice după celebrul Grigore Potemkin, rusoi cu imaginație și cu sculă, amant al Ecaterinei a Rusiei, care a inventat punerea în scenă a unor sate de carton colorat, așezate pe marginea drumului reginei către băi, în Crimeea. Șmecherul a ajuns Mareșal, folosindu-și bastonul din dotare și inventivitatea creatoare.
Voiculescu visa să i se zică și lui, dacă nu mareșal, măcar general de Securitate, însă va intra în istorie doar ca turnător de rând, ca Felix-Mircea care își turna familia la Secu’. Cât despre dotare, rezultatul muncii lui Voiculescu se vede. Partidulețul său nu a obținut niciodată nimic în alegeri directe, a intrat mereu în politică sau în Parlament pe ușa din dos, livrat pe parcursul anilor la pachet cu trustul media, ba PSD-ului, ba oricui a vrut să pună de-o Alianță ticăloșită cu Voiculescu.
Deși scena semăna izbitor – ca aranjament scenografic – cu platoul lui Mădălin Ionescu, vorbitorii la microfon semănau cu niște papagali pensați, personaje nefiresc de ridicole în demagogia jalnică a discursului. A lipsit din sală, culmea, tocmai un Mugur Ciuvică, analistul de serviciu al lui Voiculescu, după ce cu ani în urmă făcea o serie de dezvăluiri incendiare la adresa lui Voiculescu, susținând că averea lui, averea Diavolului, cum i se zicea, provine de la un arab.
Îmi amintesc și acum, de câte ori îl văd pe sticlă la Antene, declarațiile sale: „În ceea ce-l privește pe Voiculescu și cele două obsesii ale sale – colaborarea cu Securitatea și legătura sa cu conturile lui Ceaușescu sau banii fostei Securități, cred că ar fi interesant ca domnul Voiculescu să explice și procedura prin care, la începutul anilor ‘90, practic a fost închisă și a apărut grupul GRIVCO. Pentru că este o chestiune extrem de interesantă: firma CRESCENT aparținea oficial unui arab, o persoană mai în vârstă. Acest arab, în 1990, imediat după Revoluție, și-a făcut un testament care ar putea intra în Cartea Recordurilor, pentru că acest arab, Fouad Sanbar, și-a făcut un testament prin care a decis așa: lăsa moștenire tot patrimoniul firmei CRESCENT copiilor săi, dar nu la moartea lui, ci la moartea lui Dan Voiculescu. Adică un bătrân arab, care avea și doi copii bolnavi (am aflat asta din cartea domnului Voiculescu) nu-și lasă averea copiilor săi, ci precizează în testament că averea va fi împărțită după moartea lui Dan Voiculescu, care era un simplu angajat al arabului respectiv. Acestea sunt lucruri pe care domnul Dan Voiculescu ar trebui să le explice – cum este posibil ca cineva să lase o avere de zeci, dacă nu sute de milioane de dolari – o moștenire care să fie împărțită nu după moartea persoanei respective, ci a unui angajat. Și astfel, prin acest testament extrem de ciudat, Voiculescu devenea stăpânul patrimoniului CRESCENT, iar la un an de la acest transfer de proprietate se produce un al doilea transfer de proprietate, prin care firma GRIVCO cu capital social foarte mare – milioane de dolari, apare din nimic, ca fiind proprietatea domnului Dan Voiculescu, care până în acel moment a fost angajat la stat cu un salariu de 6.000-7.000 de lei. Brusc, în ‘91, după ce primește moștenirea respectivă, apare grupul de firme GRIVCO, cu capital, repet, de milioane de dolari, care începe să deruleze aceleași afaceri pe care le derula CRESCENT până în 1989“.
Profesorul Voiculescu, om-idee, om-văpaie, om de șters la cur cu paie
Știindu-și istoria și trecutul mai bine ca Ciuvică, actualul său preș, Voiculescu s-a făcut că lipsește de la Congresul jucăriei sale politice, manevrată prin păpușele fără cap și coloană, îmbrăcate la costum. A fost însă prezent simbolic printr-un uriaș citat înalt cât tot ecranul din spatele scenei. Citatul era lăbărțat pe dimensiunea unui bloc cu trei etaje și conținea niște parascovenii penibile – tipice „profesorului“ închipuit Dan Voiculescu.
Eu aș fi pus un alt citat, din mine: „Voiculescu este un exponent mizerabil al mafiei comuniste, al securiștilor care timp de decenii au distrus această țară, dar în același timp aveau tupeul să lanseze lozinci pentru cretini de genul «Nu ne vindem țara!», în timp ce mâinile le erau ocupate cu căratul averii acestei țări în conturile lor din Elveția. Acest personaj sinistru al societății românești postdecembriste nu este altceva decât un potlogar care toată viața s-a ridicat pe scara valorică turnând la Securitate și când a ajuns în vârf s-a pus pe furat. Viața sa este toată, de la cap la coadă, o impostură jenantă“.
Dacă ar fost scris un așa citat pe pereții Sălii Palatului plus un adaos de la ei „noi, ca Partid Conservator, ne delimităm de acest turnător jegos și ne punem cenușă în cap, ne cerem scuze societății românești că am fost niște nenorociți“ – poate manifestarea și absența stridentă la mișto a „Profesorului“ ar fi fost credibilă. Falsul doctor Felix – informatorul-șef, profesorul Dan Voiculescu, s-a mânjit cu o diplomă de doctor pe care a achiziționat-o de la o universitate americană ilegală. În CV-ul lui Voiculescu tronează impostura, dar asta nu l-a împiedicat să fie profesor la Academia de Științe Economice. Ca să fii profesor de Universitate trebuie însă să ai patalama de doctor, iar Voiculescu și-a cumpărat una „de afară“, pe lângă cea românească, obținută cu sudoarea frunții Crescent, în 1987, chiar de la ASE. Cum doar o diplomă de doctor nu dădea bine la CV, „dom’ profesor“, s-a gândit să o altoiască pe cea autohtonă cu o alta cu pedigri american.
Așa se face că, în 1990, când toți studenții erau ocupați cu protestele de stradă, studiosul Voiculescu s-a pus cu burta pe carte și a studiat cât a fost ziulica de mare, prin birourile Crescent, până ce a obținut, tocmai în îndepărtata Americă, la instituția de învățământ Pacific Western University, o diplomă de doctor. Pacific Western University (PWU), instituția care i-a eliberat lui Dan Voiculescu diploma de doctor în 1991, și-a schimbat în 2007 numele în California Miramar University (CMU). Nu s-a schimbat însă nimic în nivelul de pregătire pe care îl oferă așa-zisa universitate, nefiind acreditată de niciuna dintre agențiile recunoscute de Departamentul American pentru Educație. Pacific Western University are un „renume“ aparte: de școală neacreditată în Statele Unite și aflată de zeci de ani pe lista neagră a universităților din toată lumea, o paria în sistemul american de învățământ. O facultate fără sediu, o progenitură care, pentru câțiva arginți, te face într-o clipită doctor în ce vrei tu, deși nu are voie să emită astfel de diplome. Pacific Western University este o pseudoinstituție care, din cauza scandalurilor, își schimbă denumirea și locația ca pe ciorapi. Murdari, evident.
Diplomele emise de fosta Pacific Western University nu au, practic, nicio valoare în fața companiilor private sau a instituțiilor publice. Mai mult, potrivit legislației americane, folosirea în unele state a acestor diplome este ilegală sau cel puțin supusă unor restricții, tocmai pentru a preveni eventuale fraude.
După ce și-a adjudecat de la Pacific Western University statutul de doctor cu numai 240 de dolari, „Felix“ Voiculescu s-a grăbit să predea la ASE. Astfel, începând cu 1996, bazat pe diplomele sale contrafăcute, Voiculescu a ocupat vremelnic, la ASE, Catedra de Relații Economice Internaționale, disciplina Competiție și Competitivitate. Competitiv, deoarece doctoratul lui Voiculescu nu este lipsit de valoare, ci doar foarte ieftin: 240 de parai.
Schema „arabului bătrân“ – folosită de Voiculescu din nou, la PC
Doctoratul a fost ieftin, dar Congresul a fost scump, că „profesorul“ vrea halat nou. Au făcut rost de nu mai puțin de trei blonde, plasate strategic pe o estradă în spatele microfonului central, unde dădea din gură nătângul de D punct Constantin – așa apărea pe burtiera de la Antenă -, viitor președinte la oha, la shto, cum zic securiștii „lucrăturilor operative deplin conspirate“. Micul Daniel Constantin a fost activist al unei formațiuni „studențești“ inventate de PDSR, în contrapondere cică la uriașa organizație a Ligii Studenților din România, total anticomunistă. Acum el joacă rolul „arabului bătrân“ din povestea lui Ciuvică despre firma Crescent a demonicului Sauron, model de insanitate obscenă a cleptocrației roșii, kamaradul altui vrăjitor boșorog îmbătrânit în rele, demonicul Saruman – Ion Iliescu. Cei doi au devenit azi komisarii politici ai așa-zisei Uniuni Social Liberale, uniunea turnătorilor și securiștilor, pe fond, demonstrând că nu și-au epuizat încă energia sinistră (de stânga adică) trebăluind ca și înainte de ‘89 pe aceleași coordonate, de smintire obscenă a românilor.
Obscen într-adevar a fost Crin Antonescu, al cărui discurs răcnit din pieptul său scofâlcit de galinacee pestriță (porumbacă) era gata-gata să provoace vomă, mai ales la pasajul în care acesta se mărturisea anticomunist și cu durere mare pe Securitate. Crin este un fel de Naomi, celebru(a) transsexual autohton, care a devenit (mai) cunoscută după ce a ieșit la rampă, zguduind opinia publică, anunțând că se va opera definitiv și jos, după ce și-a modificat, mai sus, bustul și fesele. Crin Antonescu nu ne mai miră deloc după ce l-am auzit cum îl ridica în slăvi pe Ilici, criminalul ce a distrus 20 de ani din istoria României, bătrâna cucuvea kominternistă ce și-a găsit, în sfârșit, lăudătorul potrivit – un broscoi exoftalmic care orăcăie cretinisme. La orăcăielile lui Crin am observat fără să vreau cum una dintre blondele de la estrada din spatele său s-a frecat în zona inghinală, iar o alta s-a scărpinat la coccis. Poate era o strategie de atragere a atenției, deoarece eu, cel puțin, am stat cu ochii ațintiți la scenă, de la acel moment așteptând să văd ce operațiuni mai execută blondele în continuare. Vederea către blondele pe care le mânca ceva a fost obstrucționată de Liliana Ghervasuc Mincă – măseaua aurită din dantura lui Felix-Voiculescu care a venit răcnind la microfon și agitând din mâini trimițând bezele către județul lui bărbată-său, care e din Constanța. M-a lăsat aproape fără cuvinte intrarea pe scenă a lui Mincă și trimiterea cifrată, cred eu, legată de bărbată-su, cunoscut homosexual, potrivit lui Vadim Tudor, care l-a avut în organizație și știe cel mai bine cum este cu homalăii că nu degeaba i se spune Tribunul homosexualilor.
Ar mai fi fost încă multe de spus despre Congresul partidului lui Voiculescu, a cărui mizerie morală este egalată și întrecută doar de așa-zișii intelectuali ce au abandonat orice principii și valori morale – personaje ca Dorin Tudoran, Andrei Pleșu, Mircea Cărtărescu, Vladimir Tismăneanu și Emil Hurezeanu – ce au slujit agregatul său media de Partid, pe căciuli cu biștari vărsați în poală, dar nu mai este loc în pagină pentru atâtea gunoaie, oameni de paie peste care a defecat ani de-a rândul „profesoral“ demonicul Saruman/Voiculescu.George Roncea
