Revelionul este un ceremonial funerar al antichitatii geto-dace ocazionat de moartea si renasterea simbolica a primului zeu al omenirii – Anul – si a timpului calendaristic cu care se confunda – in noaptea de 31 decembrie spre 1 ianuarie. In calendarul popular, Anul nou este creatia repetata dupa fiecare perioada de 365 sau 366 de zile. Teoretic, fiecare zi a anului-cerc putea sa devina zi de inceput a anului. Data celei mai importante sarbatori calendaristice nu era lasata insa la voia intamplarii; aceasta se hotara in functie de sosirea echinoctiilor si a solstitiilor, de inceputul sau sfarsitul ciclului vegetal sau de reproductie a unor animale domestice sau salbatice.In spatiul carpato-ponto-danubian se cunosc sau au fost depistate, pana in prezent, trei inceputuri de an: 1 ianuarie, 1 martie si 1 septembrie. Scenariul sarbatorilor de Anul Nou cuprinde doua parti simetrice: perioada dintre ajunul zilei de 25 decembrie si miezul noptii de Anul Nou, cand spiritele malefice ale mortilor circula printre cei vii, abunda practicile de pomenire a mosilor si stramosilor, apar elemente ale unor stravechi practici orgiastice, si perioada dintre miezul noptii de Anul Nou si Boboteaza, dedicata curatirii spatiului de fortele malefice, alungarii mortilor, practicilor de divinatie, propitiere si profilaxie. Impartirea ciclului sarbatorilor de iarna in doua perioade (nefast – fast, vechi – nou) este mai putin evidenta astazi din cauza amestecului practicilor traditionale provocat de mutarea spectaculoasa a nativitatii (Craciunul) din ultima zi a ciclului (6 ianuarie) in prima zi a acestuia (25 decembrie).
