“Tiranul criminal sângeros Ianukovici a pierdut. Ucraina democratică și europeană a câștigat” – așa au titrat mai toată agențiile de presă de pe mapamond. Victor Ianukovici și liderii opoziției au semnat un acord care prevedea revenirea la Constituția din 2004 si organizarea de alegeri prezidențiale anticipate. După care opoziția a încălcat acordul semnat și s-a trecut la măsuri cu caracter revoluționar. Mai exact prin votul a 322 parlamentari – cifră de interes, pentru cine are timp să caute semnificații simbolice – Timoșenko a fost eliberată și tot printr-o decizie a parlamentului a fost suspendat Ianukovici. Timoșenko a fost scoasă din pușcărie și s-a adresat maselor dintr-un scaun cu rotile. Circotecă maximă, după câteva luni de confruntări violente, în care au murit peste o sută de oameni, iar alți câteva sute au fost grav răniți. Timoșenko a fost eliberată prin anularea de facto a unei decizii judecătorești de drept. Reacția lui Barroso, care a anunțat entuziast că "salută eliberarea Iuliei Timosenk deoarece o justiție independentă este esențiala pentru o Ucraina democratică", legitimează de fapt încălcarea principiului separației puterilor în stat. Practic de la acest punct încolo mesajul pentru Ucraina este că se poate orice.
Spre exemplu personajul ce ilustrează momentul actual al Ucrainei, “izbânda democrației și a vectorului europenismului” – Iulia Timoșenko este de fapt un vector major al oligarhiei Ucrainei, o efigie a corupției de stat, implicată inclusiv în spălare de bani și nenumărate alte afaceri criminale, ce a servit Moscova copios în deserviciul propriilor cetățeni, asigurându-și comisioane uriașe din tranzacțiile cu gaze.
Politica duplicitară a Ucrainei față de România
„Democrații proeuropeni” de la Kiev au mers mai departe, pe linia lichidării principiilor constituționale, Rada Supremă a Ucrainei abolind, duminică, și legea privind principiile politicii de stat în legătură cu limbile minorităților, adoptată de parlament în iulie 2012. În virtutea acestei legi, limba româna avea statut de limbă regională în zonele în care etnicii români erau majoritari. Zone care se află în componența Ucrainei datorită lui Hitler și Stalin. Ca moștenitoare a URSS, Ucraina ține încă sute de mii de români captivi între granițele sale, granițe artificiale, create prin forță, prin teroare și crimă la scară colosală. Ucraina în sine nu este altceva decât o obscenitate a istoriei bolșevismului, iar așa zisa orientare proeuropeană nu a fost și nu este decât praf în ochi.
Actualii “democrați” de la Kiev, corifeii „revoluției portocalii” din 2004, ce a produs simultan schimbări de regim și la București și la Kiev, n-au fost câtuși de puțin impresionați de cromatică și au făcut jocul Rusiei fără nicio remușcare când a venit vorba de Transnistria.
Încercarea Românie de a se implica în negocierile ce priveau rezolvarea crizei din Transnistria, chestiune de importanță majoră și pentru Chișinău și pentru București a devenit un eșec vizibil după ce s-a văzut că „amiciția” lui Băsescu cu Iușcenko nu a contat suficient pentru ca acesta din urmă să includă și România în formatul de negocieri din jurul crizei din Transnistria. Ucrainenii au promis că sprijină includerea României în grupul de mediatori, controlat de Rusia, pentru ca ulterior după întâlnirea de la Vinnița, din mai 2005, să-și uite cu totul angajamentele.
Când e vorba de furatul de la români, rușii și ucrainenii se unesc brusc și devin frați din aceeași mamă moscovită. Ucrainenii își doresc să împartă pământul românesc al Basarabiei, unde și ei și rușii sunt minoritari, parte în parte cu invadatorii ruși. Un document lansat încă din 2004 de Centrul de Inițiative Strategice de la Kiev preconiza crearea Republicii Nistrene Autonome (RNA) în calitate de unitate de stat în componența Ucrainei. Decizia „Cu privire la readucerea Transnistriei în componența Ucrainei“ trebuia să fie adoptată în cadrul unui referendum, desfășurat separat pe teritoriul Transnistrei și Ucrainei, cu invitarea observatorilor internaționali.
Ulterior, o declarație a fostului președinte al comitetului pentru relații internaționale al Radei Supreme a Ucrainei, Oleg Bilorus, reprezentant al blocului Timoșenko, a lămurit tema unui acord secret între Rusia și Ucraina ce viza Republica Moldova și Transnistria. Astfel, conform acestuia acordul secret avea în vedere adjudecarea Transnistriei de către Ucrainei, în timp ce Republica Moldova ar fi urmat să revină sub influență totală rusă.
Un fost consilier al secretarului de stat american James Baker, analistul american Paul Goble, specialist în fostul spațiu sovietic, a confirmat la vremea aceea unele dintre datele acordului secret Ucraina – Rusia. Pe scurt, indiferent ce va urma la Kiev, va fi încă mai rău pentru românii din Basarabia, de la Chișinău și nu numai.
George Roncea
