Ziarele germane alocă de vreo săptămână spații largi în care vorbesc despre români, unul dintre ultimele materiale pe această temă catalogându-i drept „grupul cu probleme“. „Der Spiegel“ notează la începutul articolului că românii și bulgarii sunt săraci, exploatați, cu copii în parte analfabeți, „cetățeni UE ce nu se înscriu în niciun tipar“. „Microbuzele ciudate, de pe strada ei, au lăsat-o mască pe Franziska Giffey. Din mijloacele de transport coborau bărbați îmbrăcați sărăcăcios, ba chiar și copii care umblau desculți pe trotuarul rece. Arătau altfel decât numeroșii arabi și turci din cartierul ei, erau speriați și agitați“. Cartierul cu pricina e Neukolln din Berlin, Giffey e consiliera pe probleme de educație la primărie și șefa a școlilor din Neukolln, după cum a menționat ziarul citat.
Consiliera a ajuns la concluzia că „e o problemă crescândă – cu bulgarii și cu românii“. „Erau copii care nu știau nici să scrie și nici să citească, care stăteau la lecție frustrați, pentru că nu pricep nimic și pe nimeni“, a declarat consiliera. O elevă de 14 ani n-ar fi văzut niciodată o școală pe dinăuntru și profesorii nu pot da acestor copii calificative, căci nu se pot înțelege cu ei, continuă aceasta.
După polonezi, românii și bulgarii ar fi cei mai numeroși imigranți de anul trecut: 75.000 inițial și 39.000 de membri ai familiei, care i-au urmat. „Și mulți alții, necuprinși în nicio statistică. Majoritatea nu vorbesc germana și trăiesc, cu trei euro pe oră, o viață subterană“, susține cotidianul citat. În viziunea unui specialist consultat de autoarea de la „Spiegel“, „acești oameni constituie, ca heloții din lumea antică, stratul exploatat al societății noastre. Ei repetă experiențele muncitorilor-oaspeți și își fac familiile lor din patrie, dependente de transferuri de bani“.
Sunt citate și părerile unui polițist dintr-un cartier din Hamburg. Acesta povestește despre muncitorii ilegali de pe șantiere, care nu știu o boabă de germană și „n-au știut să-mi spună nici cine le e șeful“, ca și despre înscrierea formală a altora, ca persoane fizice autorizate.
Mai povestește despre asistații sociali care își subînchiriază locuințele plătite de stat noilor imigranți din est. Sau despre locatari care, pentru 60-180 de euro, îi înregistrează pe aceștia, formal, în locuințele lor. Concluzia autoarei este că românii și bulgarii repetă experiența de acum 50 de ani, a muncitorilor-oaspeți. „Politicienii și autoritățile aproape că nu se ocupă de ei, pentru că-i consideră pe acești migranți o prezență trecătoare“. Însă numărul copiilor români și bulgari înscriși la școli dovedește contrariul. Și pentru școlarizarea celor care spală parbrize la intersecții ar fi nevoie de soluții. Iar în parte, în cartierul Berlin-Neukolln, ele s-au găsit.
