Nu ştim exact situaţia din alte oraşe ale ţării, dar pe piaţa serviciilor de cablu TV din Capitală se întâmplă lucruri incredibile pentru o economie pretins -de piaţă-. Din păcate, toate în corespondenţă deplină cu varianta, de acum consacrată, a economiei de piaţă din România, de -sat fără câini- pentru consumatori şi de ţară bananieră pentru capitalul străin, care poate face aici ceea ce nici prin gând nu şi-ar permite în ţările de origine, deoarece acolo i-ar da cineva peste mâini, în timp ce aici nu-i spune nimeni nici pâs! Servicii mereu mai slabe la tarife mereu mai mari: în aceasta se concretizează pentru consumator ceea ce se întâmplă, fără vreo sancţiune din partea cuiva, pe piaţa serviciilor de cablu TV în Capitala României.
La început, au fost mai mulţi ofertanţi de servicii de cablu TV în Capitală. Treptat însă, prin diferite fuziuni şi absorbţii, prin diverse alte manevre, n-au mai rămas decât două companii care oferă servicii TV propriu-zis prin cablu, singurele la care se poate apela în locurile unde poziţia locativă nu permite instalarea de antene parabolice cu acces direct la satelit. Aceste două companii, în sfidarea oricăror reguli ale liberei concurenţe, şi-au împărţit pur şi simplu Bucureştii în două şi nu-şi încalcă una alteia teritoriul. Bieţii clienţi au devenit captivi. Pot să strige de disperare, n-au opţiune! Tot la mâna celui căruia i-au fost -repartizaţi- ajung! Şi asta într-o economie zisă de piaţă, cu organisme special constituite să vegheze asupra liberei concurenţe, cărora le revine, înainte de toate, misiunea de a bara şi sancţiona orice formă de cartelizare a pieţei, fie din punct de vedere teritorial, fie din punctul de vedere al tarifelor, precum şi rolul de a proteja consumatorii! Şi mai există şi o asociaţie a companiilor de cablu, care a devenit o ruşine, în măsura în care nu înţelege că apărarea intereselor membrilor săi trece de fapt prin respectarea intereselor consumatorilor. Consiliul Concurenţei, Oficiul pentru Protecţia Consumatorului, Primăria Generală, primăriile de sector tac. Şi se fac că nu aud strigătele consumatorilor puşi să plătească mereu mai scump nişte servicii asigurate la un nivel mereu mai scăzut, îndeosebi în privinţa asistenţei tehnice în caz de avarii, întreruperi, mesaj slab şi altele asemenea.
Campioni pe Capitală la capitolul bătaie de joc la adresa clienţilor este compania UPC, care se dă americană. Deşi, cine ştie ce şmecheraşi români sau de aiurea se află în spate prin intermediul unor cutii poştale de prin Cipru sau de prin Insulele Cayman. Dar, dacă societatea cu pricina este chiar americană, atunci e cu mult mai rău! Ar fi doar o dovadă evidentă că golani există şi în America!
Cei de la UPC – de ce naţie or fi! – au exploatat şi exploatează absolut murdar caracterul captiv al clienţilor cu care s-au înzestrat! Înzestrat, pentru că nimeni nu s-a dus de bună voie la UPC! Tarifele pe care le practică sunt o dată şi jumătate mai mari decât cele ale concurentului, care deţine cealaltă jumătate din Bucureşti, dar cu care de fapt nu se concurează, căci băieţii şi-au împărţit Bucureştii! Şi profită şi iar profită de faptul că, din cauza acestei împărţiri, bucureştenii nu se pot muta la o altă companie de cablu. Cei de la UPC se comportă atât de sfidător, încât nu creează nici măcar condiţii minime pentru plata de către clienţi a propriilor facturi, cozile la aceste plăţi fiind absolut scârboase! Şi, mai nou, s-a interzis plata abonamentului de cablu în avans (de pildă, pe 6 luni sau pe un an), semn că băieţii de la UPC pregătesc noi creşteri abominabile de tarife! În toată lumea se acordă zeci de facilităţi pentru plăţi de servicii în avans, băieţii de la UPC fac pe dos! Explicaţia este simplă: aici în România, organele abilitate nu dau cu ei de pământ, permiţându-le, dimpotrivă, orice!
O asemenea intolerabilă stare de lucruri trebuie grabnic curmată. Intervenţia Oficiului pentru Protecţia Consumatorului este obligatorie pentru stoparea rapidă a batjocurii. Intervenţia de esenţă aparţine însă, evident, Consiliului Concurenţei. Împărţirea pieţei de cablu TV din Capitală este un exemplu notoriu de încălcare flagrantă a normelor liberei concurenţe, iar, în cazul UPC, este vorba şi de un abuz de poziţie dominantă pe piaţă. În mod normal, amenzi usturătoare ar trebui aplicate respectivei companii, despre care să se audă şi în America, unde aceasta să se şi ducă înapoi învârtindu-se, dacă de acolo a venit!
