O ştire apărută nu de mult mi-a atras cu osebire atenţia. Unele mass-media au preluat-o ca atare, semnalând-o cu litere de-o şchioapă. Citez la întâmplare unul dintre titluri, sensul celorlalte fiind acelaşi: -Firmele româneşti încep să conteze în Europa!-. Fiind la curent cu ierarhiile firmelor româneşti şi europene, care în general se fac după cifra de afaceri, am rămas surprins! Într-un clasament întocmit de grupul Kompass în rândurile firmelor din Europa Centrală şi de Est care au depăşit un miliard de euro cifră de afaceri ar figura şi cinci firme româneşti! Când am citit despre ce era vorba, mi-a pierit surprinderea şi mi-a rămas doar un zâmbet amar! O biată confuzie – care, din păcate, funcţionează copios – amestecă în cazul unei companii proprietarul ei cu locul unde această comapanie îşi are înregistrarea juridică şi îşi desfăşoară în principal activitatea. Cele cinci companii -româneşti- erau Petrom, Rompetrol, Mittal Steel, Metro şi Dacia. Or, ştie şi Grivei că acestea – cu excepţia Rompetrol (în cazul căreia alambicatele încrengături pornind de la firma-mamă din Olanda nu lasă să fie foarte clar cine este realmente proprietarul) – nu aparţin câtuşi de puţin unor acţionari majoritari români. Petrom aparţine OMV (Austria), Mittal Steel Galaţi este, după cum o arată şi numele, o rotiţă din angrenajul gigantului indiano-britanic nr. 1 în lume pe piaţa oţelului, Metro România nu este decât o filială a grupului german cu acest nume, iar Dacia are proprietar concernul francez Renault.
Este un fel de glumă de a numi -româneşti- aceste companii. Ele doar sunt înregistrate ca persoane juridice române şi acţionează în cea mai mare parte pe piaţa românească. În rest, după cum este şi firesc în virtutea proprietăţii, fac politica grupurilor de care aparţin, pe o bază globală, în cadrul căreia activitatea din România este o piesă între altele din ansamblul reţelei internaţionale a acestor grupuri. Oricum, aceste companii nu pot fi numite -româneşti- doar pentru că îşi extrag profiturile de pe piaţa românească şi plătesc impozite la statul român.
Nu cunosc în detaliu proprietarii celorlalte companii -miliardare- din ţările luate în considerare de grupul Kompass, dar se pare că situaţia nu este diferită substanţial de cea din România, judecând cel puţin după cazurile unor firme precum Skoda sau ABB din Cehia, de pildă, prima având acţionar majoritar grupul german Volkswagen, iar a doua colosul elveţiano-suedez ABB.
Şanse ca firme româneşti să înceapă a conta într-adevăr în Europa sunt mici. Este de ajuns a analiza situaţia din Top 100 România, adică primele 100 de companii după cifra de afaceri înregistrate în România. În 2005, ultimul an pentru care există date globale, companiile multinaţionale semnificative (cu o cifră de afaceri de cel puţin 1 miliard euro şi cu un grad de transnaţionalitate de cel puţin 20%) ajunseseră să deţină deja 49 de poziţii în Top 100 România, cu o pondere deja sensibil majoritară de 58,3%. Marile privatizări ale perioadei, îndeosebi în sistemul energetic, au schimbat brusc lucrurile în materie de control asupra capitalului şi de ponderi în cifra de afaceri. Între primele 25 de companii în Top 100 mai erau în 2005 doar 7 companii în care controlul aparţinea capitalului autohton, din care 5 sunt de fapt desprinse prin dezmembrare din fostele regii de gaze şi electricitate şi care nu erau încă privatizate în acel an.
După cum ştim că s-au desfăşurat lucrurile (continuarea privatizărilor în sectorul energetic, dar şi extinderea investiţiilor străine), 2006 a consolidat poziţia multinaţionalelor, în special tot prin preluări şi mai puţin prin investiţii noi. Este de presupus că în 2007 procesul se va fi desăvârşit, nucleul multinaţionalelor semnificative putând trece de 70% în cifra de afaceri a Top 100, cu o reprezentare de 50-55% a multinaţionalelor cu baze în UE.
Jocurile în economie vor fi făcute integral de către acestea. Economia românească propriu-zisă va avea o reprezentare derizorie, probabil doar în segmentul întreprinderilor mici şi mijlocii. Cum vor putea conta acestea în Europa este de la sine înţeles.
