Președintele Asociației Jurnaliștilor din România, Cezar Ioan
Presa liberă din Romånia a murit. Aceasta ar putea fi concluzia unui străin parașutat ieri la București cu informația că doi cunoscuți „formatori de opinie“, Sorin Roșca Stănescu și Bogdan Chirieac, au șantajat un oficial al statului, chiar pe șeful ANI, procurorul Cătălin Macovei. În timp ce scandalul declanșat de dezvăluirile publicate ieri, în exclusivitate, de „Curentul“ a bubuit cu reverberații enorme în spațiul liber al Internetului și la singulara televiziune B1 TV, marile trusturi aservite Coaliției anti-Băsescu au îngropat complet subiectul, într-o încercare zadarnică de obliterare a adevărului. TVR, însă, a reacționat imediat, suspendånd emisiunea „deontologului“ Bogdan Chrieac de pe postul public de televiziune. Practic, ieri s-a devoalat, pentru prima oară atåt de pregnant, starea dezastruoasă la care a fost redusă așa-zisa presă romånă, coboråtă în målul Snagovului, la nivelul de prostituată a mogulilor anti-Băsescu, sforarii dictaturii media. În condițiile în care organizații autointitulate ca reprezentative ale presei din Romånia, gen Clubul Romån de Presă, Agenția de Monitorizare a Presei, Centrul Independent de Jurnalism, etc, etc, tocmai au adoptat zilele trecute, cu mare fast și pe bani europeni, „Codul deontologic al jurnalistului“, ieri toate acestea s-au făcut pierdute ca potårnichiile pe cåmpii. Vocalele asociații prezente altfel la contestarea Referendumului președintelui sau alte afaceri electorale sau anticreștine ce nu au nici cea mai mică legătură cu libertatea presei au tăcut målc ieri, ca mortu-n păpușoi. Cu excepția Asociației Jurnaliștilor din Romånia, condusă de Cezar Ioan, care a spălat fața presei romåne condamnånd cu tărie șantajul celor doi șantajiști: „Să se facă odată curățenie. Acești oameni nu sunt ziariști!“
„Să se facă odată curățenie. Acești oameni nu sunt ziariști!
Președintele Asociației Jurnaliștilor din România (AJR), Cezar Ioan (foto dreapta), a fost extrem de tranșant în legătură cu demersul celor doi așa-ziși ziariști: „Sunt revoltat. Dacă într-adevăr înregistrarea este autentică – după cum a confirmat Sorin Roșca Stănescu – aceasta descrie o stare cutremurătoare pentru presa română. Pentru oameni normali, care nu s-au mai întâlnit cu asemenea situații, pare un fragment de scenariu din «Ticăloșii» sau alt film cu mafioți. Este înfiorător, mai ales că ni se dezvăluie o lume subterană a presei în care presupuși exponenți ai ei acționează ca niște mafioți și trăiesc liniștiți, fără a li se clinti nici cel mai mic mușchi de pe față, când sunt confruntați cu realitatea faptelor, când sunt demascați. Dacă oamenii aceștia se revendică de la statutul de jurnalist înseamnă că avem o mare problemă de breaslă. Nu se mai poate tolera așa ceva: trebuie să se facă odată curățenie. Cum ne prezentăm noi, ziariștii normali, în fața opiniei publice, care are încă mare încredere în noi, ca reprezentanți ai stabilității democrației, cu astfel de personaje lipsite de orice fel de moralitate? «Lideri de opinie»? Este dincolo de nivelul maxim de suportabilitate. Ne scufundăm în pestilențial. Orice explicație din partea lor, de genul am făcut-o pentru «interesul public» sau pentru «popor», nu poate fi decât ridicolă, penibilă. Șantajul duce la șantaj. Nimic nu-i mai poate salva altceva decât retragerea definitivă din rândurile noastre. Aceste persoane nu mai au dreptul să se numească jurnaliști. Și mai am ceva de adăugat: sunt foarte curios cum vor justifica unele posturi și agenții – și știți la care mă refer – lipsa cu desăvârșire a acestei știri din programele și fluxurile lor informative. Ce credeți că ar face CNN dacă la acest post s-ar întâmpla așa ceva? Credeți că ar îngropa această mizerie? S-ar auto-desființa dacă s-ar întâmpla așa ceva, apropo de onorabilitate! Așadar, repet: colegii noștri onorabili, cum se vor simți ignorând complet această știre grotească? Dincolo de bine și rău, simpatie și antipatie, vorbim de presă: ne transformăm cu toții în jurnaliști la comandă? Sau mai există demnitate și profesionalism? Cum abordează ei realitatea: «dacă noi nu relatăm acest fapt nu s-a întâmplat»?! Nu numai noi, cu Asociația, ci și colegii din străinătate, de la asociațiile europene, sunt îngrijorați de nivelul alarmant de servitudine la care s-a ajuns în presa română. Se observă din ce în ce mai clar că există un centru unic de comandă. Dacă se dă ordinul de la acest centru, o știre cutremurătoare nu mai există, în schimb un subiect la comandă apare simultan pe mai multe canale și inclusiv, mai nou, pe bloguri pretins independente, ale «publicului», dar afiliate unor trusturi. Dacă așa stă situația, să ni se dea și nouă, celorlalți, la începutul zilei, un buletin de știri «adevărate» și… invizibile: astea există, astea nu există! Ca să știm ce vor cei care dictează, dictatorii presei!“, a conchis cu dezgust președintele AJR, Cezar Ioan. Din păcate pentru starea presei, în ciuda cererilor noastre repetate adresate reprezentanților Clubului Român de Presă, aceștia au refuzat, ieri, să comenteze.
Președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor: „Presa din România riscă să-și piardă libertatea câștigată în urmă cu 20 de ani!“
Prezent chiar zilele acestea în România, la congresul MediaSind, președintele Federației Internaționale a Jurnaliștilor (FIJ), Aidan White (foto stânga), care reprezintă 800.000 de jurnaliști din întreaga lume, printre care se află și ziariști ai „Curentului“, a fost complet ignorat de Realitatea TV, în spiritul celor descrise de Cezar Ioan. Nu e de mirare, din moment ce în discursul său de la congres a afirmat despre presa din Romånia următoarele: „Cineva a spus că presa este de utilitate publică. Este și acesta un punct de vedere, dar eu consider că media ar trebui să fie pluralistă, iar acest pluralism ar trebui să reflecte capacitatea tuturor grupurilor de a participa la o conversație media. Ar trebui să fie definit un ghid de standarde în care să fie incluse precizări despre respectul pentru adevăr, nevoia de a fi politic independent, nevoia de a fi responsabil față de publicul tău și nevoia de a nu face rău, de a respecta drepturile celor pe care îi servești“. Ceea ce nu se poate spune despre cazurile lui Roșca și Chirieac. Dimpotrivă.
