La 24 iunie, în fiecare an, începând din 2013, este sărbătorită Ziua Universală a Iei (Ziua Iei), o iniţiativă a comunităţii online „La Blouse Roumaine”, fondată de Andreea Tănăsescu (2012), care a propus ca această dată, când are loc sărbătoarea Naşterii Sfântului Ioan Botezătorul şi cea străveche a Sânzienelor şi Drăgaicei, să devină o zi dedicată iei şi să fie cunoscută drept Ziua Universală a Iei.
Sånzienele sau Drăgaica, celebrate astăzi, reprezintă o sărbătoare a iubirii și fertilității, legată de o serie de ritualuri pentru sănătatea oamenilor și belșug în gospodărie, dar și de practici ale fetelor pentru a-și afla sortitul și momentul în care se vor mărita. Sărbătoarea Sånzienelor ar avea la origine un cult roman pentru zeița Diana, numele de Sånziana, așa cum este cunoscută sărbătoarea autohtonă în special în Ardeal, provenind din „Sancta Diana“, în timp ce în Muntenia și Oltenia se sărbătorește Drăgaica. Sărbătoarea Sånzienelor se manifestă printr-o mulțime de ritualuri, menite să asigure rodnicia lanurilor, fertilitatea femeilor măritate și măritișul pentru fetele care își pot vedea alesul în noaptea de Sånziene. La baza acestor ritualuri stau micile flori galbene, numite sånziene, ce cresc în poieni și care sunt culese de fete.
Azi, românii își amintesc cu nostalgie de ritualurile din tinerețe, ocazionate de această sărbătoare a iubirii. În satele noastre, Sânzienele încă sunt un prilej de întâlnire a tinerilor ce doresc să-și unească destinele, o sărbătoare a tinereții și iubirii, cinstită cum se cuvine, cu cântec și joc. La sate, în ajunul Sânzienelor, fetele și băieții pregătiți de căsătorie se adună spre seară. Flăcăii aprind ruguri, pe care le învârt, cu strigăturile specifice momentului, iar fetele culeg de pe câmp flori de sânziene și împletesc cununi. Ajunse în sat, fetele aruncă peste casă cununile care, dacă se lovesc sau se agață de horn, vestesc cununie apropiată.
În timpul zilei, se practică, pe alocuri, obiceiul Drăgaica, adică alegerea celei mai frumoase tinere. Fetele sunt numite drăgaice și se adună pentru a-și alege o crăiasă, pe cea mai frumoasă și mai vrednică, dar care, tot potrivit tradiției, nu se va mărita trei ani după alegerea ei în fruntea mândrelor satului. Pentru acest obicei, fetele se îmbracă mâine de sărbătoare și poartă coronițe de sânziene, iar când se întorc acasă, după acest ritual, sunt așteptate de flăcăi, care le stropesc cu apă proaspătă, ca pe florile din grădină. Aceste datini sunt destul de vechi, de vreme ce au fost și amintite în Descrierea Moldovei de Dimitrie Cantemir: „căci în acea vreme a anului, când încep să se coacă semănăturile, toate fetele de țărani din satele învecinate se adună și o aleg pe cea mai frumoasă dintre ele, căreia îi dau numele de Drăgaica”.
