Nu a mai existat în România un oficial guvernamental până la Raed Arafat care să refuze cu emfază să respecte deciziile CEDO. Aroganța acestui funcționar al statului care continuă să se lupte cu jurnaliștii deși Curtea Europeană a Drepturilor Omului obligă „autorităţile unui Stat democratic să tolereze critica chiar şi atunci când aceasta este considerată provocatoare sau insultătoare” (Özgür Gündem, 16 martie 2000) şi totodată „permite publicaţiilor să stigmatizeze ideologia dominantă a Statului, chiar și în legătură cu subiecte sensibile precum integritatea teritorială a acestuia, pentru că publicul are dreptul de a fi informat într-un mod diferit în legătură cu aceste chestiuni chiar şi atunci când acest lucru este dezagreabil pentru autorităţi” (Erdogdu, 15 iunie 2000). Dar Arafat nu vrea să respecte și pace deciziile obligatorii ale CEDO. Ori este atât periculos de obsedat de controlul absolut al statului, ori pur și simplu manipulator pentru că dacă vreun jurnalist critică eșecurile sau minciunile sale, imediat Arafat îl cataloghează ca fiind sluga privaților și a societăților comerciale care în ochii lui Arafat, oficial al statului român, sunt niște nemernici și nenorociți cu toții deși aceștia din taxele plătite susțin bugetul generos pe care el îl gestionează și de unde își încasează și salariul.
Așadar Arafat mi-a răspuns pe Facebook la articolul meu precedent, folosind ca și în cazul lui Mihai Duță, aceeași puerilă punere în ghilimele a calității mele de jurnalist:
„Am vrut sa explic „jurnalistului” Panait ca dreptul la libera exprimare este garantat oricui si nu numai jurnalistilor! adica daca tu „jurnalist”, si ma refer doar la jurnalistii intre ghilimele si nu la cei adevarati, te hotaresti sa ataci pe cineva, sa-l denigrezi si sa scrii orice iti trece prin cap fara sa verifici sau macar sa stai de vorba cu persoana respectiva considerand ca ai dreptul sa faci acest lucru pentru ca CEDO iti garanteaza dreptul la libera exprimare, persoana atacata are dreptul sa se apere si sa raspunda exact pe masura, cu argumente si cu justificari astfel incat publicul sa poata judeca avand punctul de vedere al ambelor parti. Daca acum zece ani unii „jurnalisti” au avut suprematia avand pixul, camera de luat vederi, tastatura si hartia de partea lor, astazi lucrurile s-au cam schimbat putand si noi sa raspundem si sa ne facem auziti prin mijloacele moderne, noi adica cei atacati de „jurnalisti”. Cu alte cuvinte, abia acum dreptul la libera exprimare incepe sa aiba efectul scontat, sa se auda ce zice „jurnalistul” dar si cel atacat. Este adevarat ca in cazul adevaratilor jurnalisti, unii ca mine nu mai au ce scrie pentru ca adevaratii jurnalisti nu ataca nefondat si fara sa verifice informatiile lor din mai multe surse, interesul lor fiind expunerea adevarului intr-un mod corect si decent si nu compromiterea unor persoane la comanda sau din cauza unor atitudini personale si pareri preconcepute fata de ei.”
Cum în CV susține că înțelege limba română fără efort (nivelul C2) înseamnă că iar Arafat manipulează și sugerează că eu aș fi spus că el nu are libertate de exprimare. Bineînțeles că oricine are dar el, ca secretar de stat, e OBLIGAT să tolereze critica presei. Că așa spune CEDO! E prețul plătit pentru funcția de autoritate publică. Vrea să nu ae mai supună acestei prevederi, e simplu, să renunțe la funcția de autoritate. Nu se poate și una și alta. Oricum apreciez că nu mai face greșeli gramaticale.
Îi atragem atenția lui Arafat că art.11 din Constituţia României pe care ar fi trebuit s-o știe când a obținut cetățenia română, stabileşte, cu valoare de principiu, obligaţia statului român de a îndeplini întocmai şi cu bună-credinţă îndatoririle ce-i revin din tratatele la care este parte, precum şi faptul că tratatele ratificate de Parlament fac parte din dreptul intern iar art.20 stabileşte că interpretarea şi aplicarea drepturilor şi libertăţilor cetăţeneşti se fac în concordanţă cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte şi că reglementările internaţionale din domeniul drepturilor omului, cuprinse în tratatele ratificate de România, au prioritate faţă de reglementările interne în cazul în care între ele există neconcordanţe.
Și cum prin Legea nr.30 din 18 mai 1994, publicată în Monitorul Oficial nr.135 din 31 mai 1994, România a ratificat Convenţia Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului (C.E.D.O.), precum şi protocoalele adiţionale la aceasta, nerespectarea de către Arafat a obligațiilor din deciziile CEDO reprezintă încălcarea legii. Arafat, deși nu are voie, din fotoliul său de oficial guvernamental, continuă să acuze jurnaliștii că scriu la comandă împotriva sa. Toți oficialii care greșesc flagrant demisionează. Arafat nu numai că nu demisionează dar atacă pe oricine îndrăznește să nu-l idolatrizeze. Imediat iese la Antena 3 unde înfierează pe orice privat (vezi cazul eroului Apăvăloaie) care a salvat viața unui om. Cum se cheamă asta oare în termeni de specialitate?
Citește și Promovarea intensă a lui Arafat la Antene, efectul legăturii lui Voiculescu cu palestinienii?
Mie unul, mi-e rușine cu Arafat ca secretar de stat la Ministerul de Interne, mai ales după ce a târât numele SMURD în campania electorală, vezi foto. Vă dați seama că după ce l-a susținut frenetic pe Ponta, dacă plagiatorul infractor ieșea președinte, Arafat ajungea și mai sus și ar fi șters pe jos cu drepturile noastre. Ce CEDO? Ce drepturi? Ce vreți?
