Senatul a adoptat, luni, în plen, propunerea legislativă de modificare a Legii contabilităţii 82/1991, care prevede că pentru angajatorul care are declaraţia informativă privind impozitul reţinut la sursă sau depune declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, perioada de arhivare a statelor de salarii şi documentelor conexe acestora se diminuează de la 50 la 5 ani. Vezi AICI forma legii.
Au fost înregistrate 67 de voturi „pentru”, 9 împotrivă şi 28 de abţineri. Propunerea legislativă va fi dezbătută de Camera Deputaţilor, for decizional în acest caz.
Prin modificarea Legii contabilităţii 82/1991, conform propunerii legislative, se înlocuiesc obligaţiile privind arhivarea documentelor financiar-contabile ale unei societăţi timp de 50 de ani, cu o perioadă de arhivare de 5 ani, prin adaptarea la prevederile pentru infracţiunile economico-financiare din Codului penal.
„Statele de salarii emise după intrarea în vigoare a OG 30/2011 pentru modificarea şi completarea Legii 571/2003 privind Codul fiscal, pentru care angajatorul are o declaraţie informativă privind impozitul reţinut la sursă, pe beneficiari de venit, conform prevederilor legale, sau are obligaţia legală de a depune declaraţia privind obligaţiile de plată a contribuţiilor sociale, impozitul pe venit şi evidenţa nominală a persoanelor asigurate la Agenda Naţională de Administrate Fiscală, se păstrează timp de 5 ani (…) Prin ordin al ministrului Finanţelor se vor stabili registrele de contabilitate, documentele justificative, inclusiv cele referitoare la statele de salarii şi documentele conexe acestora, care se păstrează timp de 5 ani”, se arată în propunerea legislativă, amendată de Senat.
Potrivit expunerii de motive a propunerii legislative, „obligativitatea arhivării statelor de salarii pentru o perioadă de 50 de ani este nemotivată şi de natură să aducă costuri suplimentare nejustifîcate pentru arhivarea documentelor financiar-contabile de către societăţi, atât pentru cele care îşi desfăşoară activitatea, cât şi pentru cele radiate, impunându-se adaptarea legislaţiei la contextul practic”.
