In iunie *90, romanii au avut cele mai neasteptate reactii la finalul alegerilor din 20 mai. Mitingul-maraton din Piata Universitatii a fost parasit de principalele organizatii civice si de personalitatile culturale si care sustineau opozitia fata de FSN. Societatea romaneasca, in ansamblul ei, a avut, de altfel, reactiile cele mai imprevizibile fata de fenomenul Piata Universitatii, dar mai ales reactii de neconceput imediat dupa decembrie *89 de catre strainatate fata de cei ramasi dupa 20 mai in Piata sa protesteze fata de alegerea lui Ion Iliescu in fruntea statului, pentru a carui decomunizare nu facuse nimic fostul prim-secretar judetean de partid. In iunie *90, Iliescu si ceata, formata din Brucan, Magureanu, Voican, Razvan Theodorescu, turnatorul ejectat de Europa Libera – Valeriu Emanoil si Petre Roman, au repetat solutia de forta mascata de diversiune din decembrie *89, incercand lichidarea opozitiei politice prin lichidarea liderilor acesteia si ai societatii civile si mass-media potrivnice pentru a-i inlocui cu oameni -de bine- pentru Iliescu si FSN, dupa modelul din 1946.
Institutiile statului au reactionat la fel ca cetatenii de pe strada, in functie de preferinte politice, sensibilitati, interese, zvonuri, dar raportandu-se cu totii la precedentul din 21-22 decembrie 1989.
Ion Iliescu catre gen. mr. Schiopu: -Sa se intervina cu doua detasamente de militari din unitatile MApN in sprijinul trupelor Ministerului de Interne aflate in Piata Univesitatii. Nu se trage decat in cel care trage! Baionetele la arme! Contrarevolutionarii legionari nu sunt revolutionari!-.
Gen. mr. Schiopu catre Iliescu: -MApN sa nu intervina in Piata Universitatii, ci sa intareasca paza la guvern si TVR-.
Armata, condusa la acea ora de generalul Athanasie Stanculescu – care insa nu se afla in tara, desi a iesit cu TAB-uri pentru a apara guvernul si TVR – nu a apelat la munitie de razboi si nici de manevra, desi, initial, la apelurile lui Iliescu si ale unor generali MApN, se solicitase acest lucru. Operatiunile intitulate -Crinul- si -Nufarul- au urmarit reprimarea sangeroasa a celor ramasi in Piata si desfiintarea fizica a opozitiei politice si civice a FSN. Oricum, armata nu a mai repetat greseala din 21-22 decembrie *89 de a trage asupra populatiei civile.
Mihai Chitac catre Diamandescu: -Le dam foc la toate autobuzele. Asta a fost intelegerea. … Am dat foc autobuzelor conform intelegerii cu presedintele…-
Politia, Ministerul de Interne, aflate sub conducerea generalului Chitac – si probabil si oameni ai SRI si ai fostei securitati -, au servit doar ca provocatori in 13 iunie pentru a se putea justifica chemarea minerilor si a celorlalte -detasamente de oameni ai muncii- pentru 14 si 15 iunie. Oamenii Ministerului de Interne i-au condus pe mineri prin Bucuresti, indicandu-le institutiile care trebuia devastate, controlate (se cautau dolari falsi si droguri, nu?!), dar minerilor li se dadeau si adresele persoanelor incomode pentru FSN si Iliescu. Altfel, fortele Ministerului de Interne nu au existat ca aparatori de drept ai institutiilor statului.
Ministrul telecomunicatiilor, Stefan Pintilie: -Vom intrerupe legaturile Televiziunii, care se folosesc pentru emisie avand in vedere ca aceasta institutie a fost ocupata de demonstranti-.
Numai ca TVR si Radio nu fusesera atacate de demonstrantii din Piata Universitatii, ci de detasamente de provocatori dirijate de lucratori ai MI, SRI si fosti securisti care nu intentionau deloc sa faca ceva rau TVR, si directorul general de atunci, Razvan Theodorescu, stia foarte bine acest lucru de la sefu* Iliescu, si de asta a intrerupt emisiunea, ca sa dea vina pe demonstranti si sa justifice si astfel interventia minerilor – deci o noua actiune provocatoare. TVR nu a facut atunci altceva decat sa instige la violenta impotriva contestatarilor lui Iliescu. Detasamentul de parasutisti militari apara de fapt TVR nu de demonstranti, ci de provocatorii trimisi de oamenii lui Iliescu, situatie care amintestte clar de -incidentele- din timpul evenimentelor din decembrie *89.
Lelia Munteanu: -Poporul a iesit iarasi manios in strada. Si va mai iesi ori de cate ori cei putini, dar agresivi, vor recurge la alte metode politice decat dialogul-.
Presa scrisa a fost si ea impartita, ziaristii de la -Romania Libera- si saptamanalele -22- si -Zig-Zag- fiind blamati si vanati de confratii lor de la -Adevarul-, -Azi-, -Dimineata-, -Libertatea-. Cristian Tudor Popescu, Corina Dragotescu, Rodica Ciobanu, Lelia Munteanu, Octavian Stireanu au atacat fenomenul Piata Universitatii. Ba chiar cei de la -Adevarul- si -Azi- s-au oferit sa arate minerilor unde sunt sediile -Romaniei Libere- si revistei -22-.
In urma celor intamplate in 13-15 iunie 1990, o serie de personalitati de marca, amenintate cu exterminarea de -noua ordine- – Gabriel Liiceanu, Octavian Paler, Ana Blandiana, Stelian Tanase, Petre Mihai Bacanu -, au preferat sa paraseasca in graba tara ori sa ramana in strainatate unde erau deja plecati.
