În contextul în care bugetarilor și pensionarilor li se taie din venituri, iar situația economică a țării este extrem de dificilă, reprezentanții Patriarhiei au comunicat ieri presei că toate lăcașurile de cult aflate în diferite stadii de construcție și cele care urmează să fie ridicate trebuie finalizate fie și într-un ritm mai lent. „Considerăm înșelătoare opinia conform căreia trebuie făcute economii, inclusiv prin sistarea lucrărilor la lăcașurile de cult aflate în construcție, deoarece prin edificarea unui lăcaș de cult se întărește solidaritatea și cooperarea dintre credincioși, inclusiv întărirea vieții spirituale, care permite oamenilor să depășească orice fel de criză, fără să se autodemoleze, ajungând la deznădejde sau la dezumanizare“, potrivit unui comunicat al Patriarhiei Române. Fără a lua în considerare faptul că banii folosiți la construirea acestor lăcașuri de cult ar putea fi folosiți în alte scopuri, la fel de ortodoxe, dar evident mai puțin agreate de Patriarhie, reprezentanții clerului continuă comunicatul spunând că a opri lucrările deja începute nu înseamnă doar restrângerea unei activități cu scopul economisirii de bani, ci și o „consacrare a eșecului“ unui lucru bine început, cu speranță, dar nefinalizat. De altfel, BOR sugerează că în fapt din cauza lipsei lăcașurilor de cult suferim de criză financiară și spirituală, iar soluția salvatoare ar fi sporirea numărului de biserici. Să ne-nțelegem: nu școli, nu spitale, nu case, ci biserici în care românii să se roage, dar să și contribuie la bunăstarea slujbașilor lui Dumnezeu. Isus nu a avut nevoie de biserică pentru a împărtăși cuvântul lui Dumnezeu, dar poate mai-marii BOR au uitat, luați cu treburile lumești, că între credința în Dumnezeu și construcția unei biserici nu există nicio legătură divină.
Argumente pro
Patriarhia Română consideră că viața spirituală este „un izvor“ de „cooperare și solidaritate socială“, în contextul în care, pe lângă majoritatea lăcașurilor de cult aflate în construcție, sunt prevăzute a funcționa și centre social-filantropice și culturale de care vor beneficia copiii ai căror părinți sunt plecați în străinătate, persoanele vârstnice singure sau alte categorii defavorizate din comunitatea respectivă, dar și preoții care trebuie să cotizeze la Patriarhie, după cum credincioșii cotizează la buzunarul lor.
„De aceea, tocmai pentru a depăși atât criza morală și spirituală, cât și pe cea financiar-economică actuală, considerăm că trebuie continuate lucrările la bisericile aflate în construcție, chiar dacă ritmul de execuție va fi mai lent. În plus, continuarea lucrărilor de construire a bisericilor, ca și începerea construirii altora, asigură noi locuri de muncă și combate individualismul prin cultivarea spiritului comunitar de solidaritate socială“, se arată în comunicatul de ieri al Patriarhiei Române. Cu alte cuvinte, dați-ne în continuare bani de la buget să construim cåt mai multe biserici și așa vom scăpa de criză. Probabil nici cel mai tare analist economic nu s-a gåndit la această soluție miraculoasă de ieșire din criză. Poate le-o împărtășim și grecilor…
Banii de la saltea pentru înmormåntări
În același spirit al bunăstării BOR, milioane de pensionari își economisesc fiecare bănuț pentru a contribui la toate cele necesare trecerii în Lumea de Apoi. Practic, în ultimii lor ani de viață, aceștia se concentrează pe strångerea sumelor exorbitante necesare unei slujbe de înmormåntare care includ în special plăți către preoții care oficiază aceste ceremonii, dascăli, lumånări, batiste, pomelnice și alte acareturi lumești pe carle aceștia le iau pe „lumea cealaltă“. Cele mai mari părți ale acestor sume ajung în „buzunarele popești ale BOR“, care a devenit una dintre cele mai înstărite instituții din Romånia. Poate nu ar fi rea o nouă secularizare a averilor bisericești în astfel de perioade de criză, venituri care probabil ar revigora o mică parte a economiei romånești. În schimb, BOR consideră că proiectul megalomanic de construire a unei Catedrale a Neamului în astfel de vremuri tulburi trebuie să continue cu orice preț. Chiar și cel al falimentului total. Asta e morala creștină a umilinței, ne întrebăm noi retoric?
