Zeci de procese, contestații și neînțelegeri adunate de-a lungul anilor fac parte din istoricul pasajului Basarab, pe långă construcția în sine. Deschis såmbăta aceasta cu mare fast și mult circ pentru „pulime“, cum îi numește edilul Sorin Oprescu pe bucureșteni în diverse ocazii, podul ascunde lupta de gherilă dintre politicieni. Unii dintre ei, deși au tras cåt au putut pentru a nu se realiza construcția, au devenit ulterior cei care și-au asumat doar meritele pentru un proiect în care alții chiar au crezut. În acestă situație se află și Sorin Oprescu, care a votat de două ori oprirea lucrărilor la Pasajul Basarab, dar care nu mai contenește de cåteva zile încoace să se laude cu această investiție. Astfel, după ce s-a pozat pe pod printre pițipoance și majorete și a făcut și o sfeștanie cu un sobor de preoți, după modelul lansat de ateul Iliescu, primarul Oprescu s-a împăunat din noi, ieri cu Pasajul Basarab. „Este cea mai complicată lucrare realizată în Romånia în ultimii 30 de ani și va deveni o måndrie pentru București. La începutul mandatului, în 2008, proiectul era blocat: nu exista proiect de execuție, nu erau terminate exproprierile, erau multe litigii pe exproprieri, lucrările stagnau, plățile nu se puteau face. Am trecut peste toate problemele și am reușit să realizez în trei ani de mandat cåt nu s-a făcut în aproape opt“, a declarat ieri Oprescu, la bilanțul parțial al mandatului său de edil-șef al Capitalei. Cu alte cuvinte, el este Făt Frumos care a salvat pasajul, iar bucureștenii ar trebui să-i fie veșnic recunoscători și să nu-și mai aducă aminte cum a pus chiar el bețe în roate „måndriei“ Bucureștilor.
Pasajul Basarab, desemnat cel mai lat pod urban din această parte a Europei, a fost ridicat pe scandaluri și neînțelegeri tărăgănate ani de zile. Presa a consemnat, în cei aproape cinci ani de lucrări, nenumărate certuri pe acest subiect între consilierii generali ai Capitalei și primarii generali Traian Băsescu, Adriean Videanu și Sorin Oprescu, între constructori și oameni politici. Toate dublate de zeci de procese intentate de ONG-uri, de cetățeni expropriați și de locatari nemulțumiți din zonă.
Pus pe hârtie în 1930, gata după 81 de ani
Trecută în planurile urbanistice încă de acum 81 de ani, lucrarea a fost readusă în discuție în 1989. Numai că subiectul a fost scos de pe agenda autorităților locale până în 1998, când agenția guverna-mentală japoneză Jica a elaborat un master-plan de transport pentru Capitală. În anul 2000, Traian Băsescu, pe vremea aceea primar general al Capitalei, a obținut o finanțare de la Banca Europeană de Investiții (BEI) pentru această idee, pe care a susținut-o în ciuda opoziției PSD, partidul aflat la putere în perioada 2000-2004. În pofida tuturor piedicilor puse de partidul aflat atunci la guvernare, primarul Traian Băsescu reușește să pună la punct acordul de finanțare, deși consilierii generali PSD din primărie, majoritari la acea vreme, s-au opus timp de patru ani aprobării investiției. În 2001, bucureștenii erau anunțați că lucrările vor demara la începului acelui an și vor fi terminate pe 15 noiembrie 2004. Tot atunci se înainta și costul proiectului – 67,8 milioane de euro. În comparație cu prețul final de astăzi, suma vehiculată la începutul anilor 2000 a crescut de trei ori. Printre cei care au pus piedici constante proiectului s-a aflat și Sorin Oprescu, cel care inaugurează zilnic acum acest proiect de infrastructură.
Edilul a oprit pentru nouă luni construcția
Gheorghe Udriște, unul dintre inițiatorii proiectului Basarab și fost director în Primăria Capitalei, a declarat că în 2002, pe cånd era senator PSD, Sorin Oprescu a votat pentru suspendarea fondurilor necesare studiului de fezabilitate la Pasajul Basarab.
„Va trebui să îi amintesc de momentul 2002, cånd era senator PSD în Parlamentul Romåniei și a votat pentru blocarea construcției Pasajului Basarab. Dacă nu recunoaște, înseamnă că are probleme cu memoria. Atunci, s-a redus creditul obținut de Băsescu de la BEI, de la valoarea de 110 milioane de euro la 40 milioane de euro“, a declarat Gheorghe Udriște, fost director al Direcției Infrastructură din cadrul Primăriei Capitalei, la inaugurarea podului. El a adăugat că edilul-șef Oprescu a mai oprit lucrările la Basarab și în 2008, cånd a devenit primarul Capitalei: „Imediat ce a ajuns la Primărie a oprit pentru nouă luni șantierul de la pasaj, probabil pentru a-l deschide cånd îi convenea, adică astăzi, cu un an înaintea campaniei electorale pentru alegerile locale“. „Dacă Oprescu a început și a dus la bun sfårșit un proiect, eu îl mănånc!“, a conchis Gheorghe Udriște. Funcționari din Primărie susțin de asemenea că, între 2000 și 2004, inițiativa a fost complet blocată, ca urmare a disputei dintre Băsescu și grupul consilierilor PSD din cadrul Primăriei Capitalei. Aceștia din urmă susțineau că proiectul nu este util pentru rarefierea traficului, iar costurile sunt supraevaluate.
PSD-ul lui Oprescu a cerut anularea creditelor BEI
Prima amânare, cu șase luni, a termenului de predare a fost anunțată în luna august a anului 2002. Un an mai târziu, guvenul Adrian Năstase uimea Uniunea Europeană printr-o scrisoare trimisă BEI în care cerea anularea unui credit în valoare de 700 milioane de euro pentru Capitală. O parte din bani – 38 milioane de euro – ar fi fost destinați dezvoltării proiectului Basarab. Disputa dintre primarul de atunci, Traian Băsescu, și consilierii PSD atinsese cote de neimaginat și afecta interesele cetățenilor. În cele din urmă, consilierii PSD au reușit să semneze un memorandum cu BEI în care banii pentru pod aveau să fie redirecționați către alte proiecte, precum reabilitarea unor străzi. La mijlocul anul 2003, au apărut și primele proteste ale locuitorilor din zonă care spuneau că „își văd amenințate locuințele“ și că pasajul le va distruge viața. Consilierii PSD le-au sărit în ajutor venind cu o propunere șoc: mutarea Gării de Nord cu 500 de metri și unirea șoselei Orhideelor cu Nicolae Titulescu. Aflat în campanie pentru primărie, Mircea Geoană a preluat, în 2004, ideea acestui nou proiect care nu s-a materializat niciodată. Ziua de 25 septembrie 2004 ar putea fi considerată data de naștere a pasajului și sărbătorită ca atare. Atunci, construcția a primit aviz favorabil din partea Consiliului General, după ce Stelian Barna, atunci membru PSD, a votat „pentru“. S-a strigat „trădare“, s-a bătut cu pumnul în masă. Inutil. Tot atunci s-a anunțat și un al doilea termen pentru finalizarea lucrărilor: 1 ianuarie 2007. După ce, odată cu alegerea lui Băsescu în funcția de președinte, în 2004, Adriean Videanu a devenit primar, a apărut și o nouă variantă pentru proiect. Și această propunere a fost modificată de două ori în tot atâția ani, de către consilierii generali PDL de această dată. Față de proiectul inițial, pasajul a fost desenat mai lung cu aproape un kilometru, devenind mai scump cu 100 milioane de euro.
Piatra de temelie a fost pusă de Videanu
În noiembrie 2006, edilul-șef de atunci, Adriean Videanu, a pus piatra de temelie a podului. În acest timp, existau pe rol zeci de procese intentate împotriva construcției. La eveniment au participat Traian Băsescu și primarii sectoarelor 1 și 6, Andrei Chilman și Cristian Poteraș. Contractul pentru realizarea proiectului a fost semnat tot în anul 2006. Pasajul este construit de compania spaniolă FCC Construction împreună cu compania italiană Astaldi. Demararea lucrărilor a devenit imediat un nou motiv invocat în alte zeci de procese. În urma unuia dintre acestea, s-a obținut chiar anularea statutului de utilitate publică a proiectului. Decizia a fost dată, în aprilie 2008, de către Tribunalul București. Cu toate acestea, în 2009, municipalitatea a reușit să finalizeze procesele intentate de cei care au fost expropiați de pe terenurile din zonă. În mai 2009, lucrările la Pasajul Basarab erau finalizate în proporție de 30-35%. După unele estimări de la începutul lui 2011, lucrările la Pasajul Basarab urmau a fi finalizate în luna martie, anul în curs. Deși pasajul a fost testat doar cu autovehicule, constructorul a cerut timp pentru a monta și liniile de tramvai și a face astfel teste de rezistență cu tramvaie pe pod și, mai ales, pentru a monta senzori de avertizare seismică.
