Fostul procuror general al României, Ilie Botoş, a aruncat pe piaţă o informaţie bombă: FBI-ul a cerut României date cu privire la -Dosarul Vîntu-.
Botoş a ieşit la rampă după ce ziarul -Gândul- a aruncat la rândul său o informaţie bombă pe piaţă, citând raportul inspectorilor CSM. Conform ziariştilor de la -Gândul-, chiar a doua zi după înregistrarea Dosarului Vîntu la DNA, în data de 24 octombrie 2005, cele nouă volume ale dosarului au fost mutate în biroul lui Botoş la solicitarea telefonică expresă a acestuia. Ulterior s-au făcut nenumărate contorsiuni juridice pentru tergiversarea şi muşamalizarea dosarului, care a devenit o adevărată minge de ping-pong aruncată între Direcţii. Miza marii manipulări a fost scăparea de puşcărie a lui Sorin Ovidiu Vîntu. Afacerea FNI, care l-a consacrat pe SOV, a determinat în mai 2000 debutul unui scandal gigantic, cu efecte sociale, economice şi politice fără precedent în istoria recentă a României. Marele jaf a fost organizat cu aportul neprecupeţit al unor cadre din servicii, conspirate sau nu, împrăştiate atât în presă cât şi în alte instituţii, corupte până în măduva oaselor. -Marele Şmen- a sărăcit sute de mii de familii, îmbogăţindu-i însă pe Sorin Ovidiu Vîntu & Comp.
FBI a cerut informaţii cu privire la infracţiunile de criminalitate organizată legate de celebrul Dosar Vîntu. Botoş, fostul procuror general confirmă ceea ce presa, în mod special ziarul -Curentul- a menţionat încă din anul 2005, cu privire la ramificaţiile internaţionale ale -grupului de crimă organizată- coordonat de S.O.Vîntu. Prăbuşirea FNI, în mai 2000, a fost începutul unui scandal gigantic cu efecte sociale, economice şi politice fără precedent în istoria recentă a României. Sute de mii de oameni au fost păgubiţi, prin utilizarea unei scheme ingenioase de jaf care a implicat utilizarea unor tehnici de dezinformare şi manipulare specifice structurilor specializate. Ulterior, pentru acoperirea făptaşilor au fost activate reţele din Justiţie, Poliţie, instituţii financiare, parlamentari, membri corupţi ai unor grupuri de presă, şefi ai unor structuri informative ale Statului. SRI-ul în principal, datorită relaţiei speciale dintre Radu Timofte şi Vîntu, dar şi alte instituţii au avut direct de-a face cu reţeaua lui Vîntu, ale cărei aripi s-au întins şi în afara graniţelor României. Circuitul financiar creat şi coordonat de acesta cu concursul brigăzii sale care includea şi peste 400 de cadre din serviciile de informaţii, dintre care unii activi, a stârnit o atenţie mondială, pe meridiane dintre cele mai diverse. De la Israel la Rusia şi Statele Unite al Americii.
Epopeea Dosarului Vîntu
Reizbucnirea scandalului Vîntu pleacă de la o ieşire publică a fostului procuror general al României, Ilie Botoş, care încearcă acum să-şi acopere urmele şi complicitatea vinovată în muşamalizarea Dosarului Vîntu. Botoş a sărit în sus ca urmare a unei dezvăluri bombă a ziarului -Gândul- care citează raportul inspectorilor CSM, potrivit căruia Botoş a -confiscat- practic Dosarul Vîntu, la el în birou, fapt fără precedent pentru normele judiciare. Conform cotidianului amintit, chiar a doua zi după înregistrarea Dosarului Vîntu la DNA, în data de 24 octombrie 2005, cele nouă volume ale dosarului au fost mutate în biroul lui Botoş la solicitarea telefonică expresă a acestuia. Obiectul dosarului penal îl constituie achiziţionarea de acţiuni emise de Industrial Export SA, la un preţ supraevaluat, de către Banca Agricolă, precum şi convertirea unui împrumut acordat de aceeaşi bancă către Gelsor SA în acţiuni supraevaluate ale respectivei societăţi. Cercetările mai priveau şi achiziţionarea de acţiuni SOV Invest în lipsa aprobărilor legale.
-Gândul- şi-a întemeiat datele pe raportul inspectorilor CSM, care constituie deja obiectul unui dosar penal înregistrat la Parchetul Înaltei Curţi.
Botoş nu a infirmat dezvăluirea ziariştilor de la -Gândul- însă s-a lansat într-o lungă divagaţie preluată de agenţiile de presă, care avea menirea să arunce o perdea de fum asupra malversaţiunilor comise în calitate de procuror general.
Minciunile lui Botoş
Ilie Botoş a negat că dosarul lui Vîntu ar fi stat în biroul său doi ani, dar nu a infirmat că el este acela care a solicitat telefonic aducerea celor nouă volume la el în birou, a doua zi după înregistrarea acestuia la Direcţia Naţională Anticorupţie.
El aruncă vina pe procurorul de caz, repetând procedura utilizată prima oară asupra lui Ciprian Nastasiu, cel care investiga dosarul Hayssam. Nastasiu a afirmat atunci tranşant că Botoş minte dar maşinăria de presă arondată Trustului media deţinut de S.O.Vîntu l-a tocat mărunt pe Nastasiu.
Botoş a spus că procurorul de caz a dat o ordonanţă de declinare a cazului la Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) iar fostul adjunct al procurorului general Marcel Sâmpetru ar fi infirmat soluţia. Potrivit lui Botoş, în infirmarea soluţiei se explică ceea ce ar fi trebuit clarificat în respectiva cauză. Conform declaraţiilor fostului procuror general, FBI a solicitat Ministerului Public informaţii referitoare la banii derulaţi în cadrul Fondului Naţional de Investiţii (FNI).
În realitate, dacă examinăm cu atenţie documentul emis de Ministerul Public, în data de 08.02.2007, prin care Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie face cursul cronologic al permutărilor legate de Dosarul Vîntu, balonul lansat de Botoş se desumflă de la sine.
Ping-pongul lui Botoş şi Dosarul Vîntu
Deci, după ce Botoş şi-a adus la el în birou Dosarul lui Vîntu, ţinându-l la dospit, în data de 17 Aprilie 2006 DIICOT a încercat scoaterea de sub urmărire penală. În 29 iunie 2006 fostul şef al DIICOT Daniel Ţicău a infirmat soluţia de SUP, declinând dosarul către DNA.
În ce îl priveşte pe Ţicău trebuie reamintit că delegarea acestuia pe funcţie la Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitatea Organizată şi Terorism (DIICOT) a încetat în data de 30 iunie, exact la o zi după ce, în 29 iunie acesta a infirmat soluţia de scoatere de sub urmărire penală a lui SOV şi a stabilit compentenţa de soluţionare în favoarea DNA. Delegarea acestuia nemaifiind prelungită, Botoş a scăpat uşurat de incomodul procuror de la Iaşi.
Cu o zi înainte de demisia lui Botoş, în ceasul al doisprezecelea, Marcel Sâmpetru, adjunctul lui Botoş infirmă soluţia lui Ţicău. Botoş, ne amintim şi-a depus demisia în data de 20 iulie, o dată cu şefii serviciilor secrete, făcuţi de râs de exfiltrarea lui Hayssam din România de către serviciile de informaţii siriene, educate şi coordonate în mare parte de către cele ruseşti.
În 29 ianuarie anul acesta, noii şefi ai Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism (DIICOT) au decis transmiterea dosarului Banca Agricolă la DNA, pentru continuarea cercetărilor. În 08 februarie 2007, conform Comunicatului citat mai sus, Parchetul comunică că decizia lui Ţicău este valabilă şi că Dosarul Vîntu a plecat din nou la DNA.
Din toate acestea rezultă cu uşurinţă rolul lui Ilie Botoş în acest Dosar. Botoş pleacă probabil de la premiza că publicul românesc este format din fraieri uşor de dus cu preşul, premiză pe care a verificat-o Vîntu când a uşurat de bani sutele de mii de -investitori- ai FNI aduşi în stare de transă hipnotică. Narcotizarea românilor păcăliţi de Vîntu s-a realizat nu fără concursul directorului SRI, Radu Timofte, rubedenie a lui Botoş, conform informaţiilor apărute deja în presă. Reţeaua ofiţerilor SRI înfiltraţi în presă s-a întrebuinţat la maximum în perioada activării -piramidei- FNI. O parte din aceşti bani s-au întors şi în buzunarele lui Botoş, conform publicaţiei -Tricolorul-, care semnala trecerea a 300.000 de euro din buzunarul de la piept al mogulului eolian în chimirul lui Botoş.
