Probabil ca urmare a unei inserții arhetipale, familia Schnecker are lipici la zona transporturilor, după ce însuși Niels Schnecker a fost propus, acum un an, pentru șefia Consiliului de Administrație de la Compania Națională CFR SA, anul acesta soția sa a obținut postul de director al direcției de afaceri europene și relații internaționale a ministerului transporturilor. Omul, venit pe cai mari din Israel, are o carieră impresionantă, cel puțin pe hârtie, apoi a ajuns ventilator de vidanjă la Antena 3. Analist pe orice teme mai ales economice, deși propriile sale companii erau falimentare. Cât despre CV-ul său, presa a remarcat o sumedenie de făcături. Poate tocmai de aceea, Crin Antonescu a anunțat în vara acestui an, cu aerul său inconfundabil de pierdut pe aleile unui azil de nebuni, că șeful său de campanie pentru alegerile prezidențiale din 2014 va fi mega-șmecherul Schnecker susținând că acesta „e un produs autohton, ca pâinea de casă sau produsele eco”. Poate se gândea la pâine eco de casă israeliană mucegăită. Discursul lui Crin este de asemenea fabulos și merită reprodus. Antonescu seamănă mult cu fraierii polonezi de pe vremuri, de dinainte de '89, care-și luau veșnic țeapă cu maradona tot de la niște băieți ca pâinea (neagră ) de casă, pe lângă hotel Nord, unde am copilărit și eu cândva. Crin Antonescu dixit: „I-am făcut propunerea lui Niels Schnecker de a fi directorul meu de campanie electorală pentru prezidențialele din 2014, după o îndelungă și atentă observație a discursului său ca om de televiziune, consultant în domeniul afacerilor și analist politic.
M-am convins asupra autenticității mesajului său, am văzut că nu este doar un om de televiziune plătit să livreze conținut editorial, ci dimpotrivă, Niels Schnecker crede cu convingere în mesajul transmis zilnic în ultimii ani la tv și în necesitatea unei schimbări în sistemul politic românesc. Iar eu de astfel de oameni am nevoie. Deși nu este un membru al PNL, convingerile lui Niels Schnecker coincid cu valorile Uniunii Social Liberale. ?ê?£i în acest sens, cred că, pentru elaborarea unei strategii puternice și eficiente, avem nevoie de viziunea externă și experiența vastă a domnului Schnecker în problemele critice și cronice ale sistemului politic și economic. În plus, avem nevoie de viziunea sa occidentală și de experiența și succesele sale, mai puțin știute publicului larg, înregistrate în cadrul campaniilor electorale din SUA“. Cu mega-vrăjeală de prestidigitator eco, Schnecker a reușit să-i convingă pe factorii politici de inteligența lui Crin că a avut de-a face atât cu Casa Albă, cât și cu aviația militară dar și cu managementul, deși presa a evidențiat că e pe alături complet fiind pe fond un țepar mărunt, un găinar cu gargară. Astfel, siteul specializat pe țepari, antitepari.ro, scotea în evidență, la data ventilării numirii sale la CFR, că expertu' avea nu mai puțin de trei firme proprii în faliment. Una dintre acestea, condusă chiar de tânăra sa nevastă, viitoarea directoare la Transporturi, unde absolut clar, doar competența a recomandat-o.
Directoarea bună la stat, falimentară pe privat
Soția lui Schneker, Iulia Adina Schnecker deținea functia de director general a unei dintre firmele falimentare de familie, „Schnecker Van Dyk & Pearson România“ SA, rebotezată „FDI Real Invest Consulting“ SA (J40/7466/1996, CUI 8781675) până înainte de a se cere singură în insolvență, la data de 30.08.2012, după ce a reușit să acumuleze datorii de 1.319.347,83 lei. FDI Real Invest Consulting“ SA avea un capital social de 188.163 lei și obiectul principal de activitate declarat era „activități de consultanță pentru afaceri și management“. Acționarii săi erau: „Schnecker Van Wyk & Pearson“ (UK) LTD – 99,85%, Iulia Adina Schnecker – 0,13% și Niels Schnecker – 0,02%. Pe durata a patru ani de activitate (2008 – 2011) pierderile s-au ridicat la suma menționată anterior, de de peste 1,3 milioane lei. Pierderile au fost suportate de stat, desigur, că doar de asta se numește țeapa – țeapă. Iulia Adina Schnecker, după falimentul propriei afaceri prin care statul a fost de altfel prejudiciat, s-a gândit să înceapă o viață nouă, la stat, ca bugetară. Deși în mod normal toate posturile sunt scoase la concurs pe site-ul Ministerului Transporturilor, al ei a fost palmat, iar publicarea concursului s-a făcut pe un site obscur al funcționarilor publici. Caietul de concurs este de o comicărie absolută – practic s-au creat anume pentru ea condiții de participare care să-i permită să intre pe post, deși nu avea nici măcar calitatea esențială de a cunoaște bine o limbă străină, având în vedere că fișa postului presupune lectura unor documente scrise în limbi străine. Special pentru duduia Schnecker, s-a marcat doar nevoia unui nivel mediu pentru postul de director al Direcției Afaceri Europene și Relații Internaționale, deși un nivel mediu au secretarele care răspund la telefon. Cum va discuta oare directoarea cu omologi din alte țări europene, prin semne și cu un google translate într-o mână (că cealaltă trebuie să țină poșeta desigur)? Cum va semna documente specioase, ce conțin fraze cu înțelesuri complexe, va apela la un traducător? Probabil că da. Așa cum Niels Schnecker a avut tupeu să se dea absolvent al unei facultăți inexistente la Sorbona, să se dea consilier (fictiv – n.n.) la Casa Albă, pilot de avioane militare, desigur tot la mișto, de ce nu ar ocupa și nevastă-sa un scaun într-o instituție bugetară, obținut de asemenea la mișto? Poate singura secvență autentică, și care spune destule despre Schnecker, este menționarea, în biografia publică a legăturii sale strânse cu un mafiot, parlamentar european, italianul Antonello Antinoro, condamnat la șase ani de închisoare pentru că a fraudat voturi și a avut legături cu membrii Cosa Nostra. Mafiotul consiliat de Schnecker a ajuns la pârnaie, că totuși Italia nu e România, dar cum speranța moare ultima, poate, cine știe, și mafioții noștri consiliați de același Schnecker, vor ajunge cândva la un stagiu după gratii. Gratii pe bune, nu ca diplomele lui Schnecker.
George Roncea
