Institutul Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie București îl are ca președinte al Consiliului de Administrație pe profesorul de la Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila, dr. Bogdan Voiculescu, ca manager pe Dr. Horia Lăzărescu iar ca director medical pe Conf. Dr. Delia Cinteză. Restul membrilor Consiliului de Administrație sunt ținuți „la secret” pe pagina institutului care are 150 de paturi în strada Sf.Dumitru nr.2 și încă 115 în bdul Ion Mihalache. Având nevoie de un medic epidemiolog, Institutul a scos la concurs pentru rezidențiatul din noiembrie 2017 acest post, pentru București, așa cum rezultă din fotografie.
Medicul rezident Adriana Mihai a câștigat concursul pe acest post dar spitalul refuză să-i întocmească un contract de muncă deși are această obligație conform dispozițiilor legale în vigoare. Doctorița a reclamat situația la minister unde conțopiștii i-au cerut să prezinte dovada că nu i s-a încheiat contractul de muncă. Adică în Absurdistanul condus de Dorel Bodog ce dovadă ar trebui să ducă tânăra dacă nu are ce arăta? Asta în condițiile în care trei membri ai consiliului de Administrație sunt angajați ai ministerului. Tanti-le alea care i-au cerut fetei dovada, nu puteau să se deranjeze să-i întrebe pe cei trei? Lasă, că i-am întrebat noi, pe toți: la institut, la minister să vedem ce ne răspund. Că pila care vrea postul fetei din București trebuie să fie una solidă odată ce de la Institut i s-a spus doctoriței câștigătoare că tocmai au găsit un post la Slănic Moldova unde o pot detașa. Menționăm că detașarea nu se poate face fără acordul angajatului, ceea ce-i încurcă teribil pe mafioți: nepiloasa nu vrea la Slănic, vrea în București că a luat notă mare la Rezidențiat și a câștigat concursul, pilosul nu vrea la Slănic fiindcă are pile !
Vă prezentăm postarea disperată a medicului Adriana Mihai
„În urma promovării concursului de rezidentiat, sesiunea 19.11.2017, cu o nota bunicica, am ales post la Institutul Național de Recuperare Medicină Fizică și Balneoclimatologie București. Fericita, mă prezint în decembrie 2017 la INRMFB, unitate sanitară care a scos postul ales la concurs, pentru încheierea contractului de angajare, numai că mă lovesc de cea mai șocantă situație pe care am întâlnit-o vreodată. Institutul refuză să mă angajeze.
Motivele invocate au fost: postul ales nu există; postul este ocupat de altcineva; adeverința de la repartiție nu este buna, să le aduc ordin de ministru și în cel mai rău caz ma vor detașa în Slănic Moldova, deși eu am ales postul în București.
Ministerul Sănătății nu mă crede că unitatea refuză să mă angajeze, și îmi cere dovada. Aparent nu este suficient faptul că eu, nici până la ora actuală, nu am contractul de muncă încheiat.
Am depus nenumarate cereri la Ministerul Sănătății și la INRMFB și mi s-a zis să aștept 30 de zile calendaristice pentru răspuns. Au trecut aproape 40 de zile și nu am primit răspuns de nicăieri.
Nu pot vorbi în numele altora, dar nu sunt singurul medic care a trecut prin așa ceva.
Promovarea concursului de rezidențiat, indiferent de notă, nu ne asigură loc de muncă”.
Chirurgul Marius Uscatu explica recent cum e rezidențiatul în România: „Înveți. Și tot înveți. Și plângi. Ești un simplu medic, nu ai “sânge albastru” de UMF-istan. Nu poți ajunge specialist decât cu o notă bună la rezidențiat. Și înveți. Uneori ajungi la Urgente, epuizat fizic si psihic. În timpul ăsta, colegii tăi, fiii și fiicele profesorilor din UMF, râd de tine, umplu terasele și cluburile de fițe. Ei nu învață, că nu au nevoie de rezidențiat: mămica sau tăticu’ le-au pregătit locurile călduțe din UMF. Și înveți…și ei râd de tine…. Iar după 20 de ani, ei, șmecherii de UMF-istan, sefi de clinici si decani, organizează un nou rezidențiat. Tot pentru fraierii care învață. De data asta, fraierii sunt copiii celor furați la rezidențiatul din 1996. Și tu înveți. Iar cercul se închide: după 20 de ani, tot UMF-istanul conduce destinele medicinei românești. Și îți spui: pentru ce am învățat, noi și copiii noștri?”
Nu e chiar asa…au posturi in teritoriu deci o pot detasa unde vor ei, nu sunt obligati sa o tina in Bucuresti.
Angajatul poate refuza detașarea. Detașarea nu poate fi mai mare de un an. Apoi se prelungește DOAR cu acordul angajatului. Deci nu prea pot să o detașeze cum vor ei. În plus la detașare sunt obligați să-i plătească și cazarea. Cine semnează asta de la institut ca să se ducă direct în pușcărie?
Niste magari. Pacat ca nu sunt uniti si nu-si sustin cauza. Si cei 3000 care au obtinut doar loc la rezidentiat, ce fac dupa 5 ani ? Si cei care n-au nici macar loc ? Pacat ca nu sunt uniti .
Ce mai este normal în ROMÂNICA PORTOCALIILOR ???