Două din primele șapte foste spitale care au solicitat finanțare pentru ca, din 1 iulie, să se transforme în cămine pentru bătrâni nu au reușit să respecte clauzele contractuale. La data la care bătrânii ar fi trebuit să fie îngrijiți în spațiile reamenajate, lucrările nici măcar nu au fost începute.
„Curentul“ a arătat, încă de la demararea programului, că transformarea spitalelor în cămine pentru vârstnici este doar o țeapă pentru autoritățile locale (citeste aici si aici). Ministrul muncii, atunci Ioan Botiș, declara că banii pentru transformarea spitalelor în aziluri sunt asigurați, dar nu sufla o vorbă despre faptul că ministerul finanțează doar funcționarea căminelor pentru vârstnici, nu și transformarea spitalelor în aziluri.
Costurile transformării unității respective într-un cămin care să respecte standardele minime specifice de calitate pentru centrele rezidențiale pentru persoanele vârstnice trebuie suportate de Consiliul Local. Mai mult, banii de la Ministerul Muncii acoperă cheltuielile de funcționare a căminului doar pe o durată de 33 de luni.
La Cervenia, județul Teleorman, singura „transformare“ a fost denumirea așezământului pe plăcuța de la intrare – nu se mai numește spital, ci Cămin de bătrâni. Aceleași clădiri cu pereți scorojiți și nici urmă de bătrâni.
„De la 1 aprilie și până azi acest spital trebuia transformat. Așa scrie în contract“, a declarat Nicolae Ivășchescu, secretar de stat în Ministerul Muncii, citat de Mediafax.
Nici spital, nici cămin
Reprezentanții ministerului spun că ei au respectat toate clauzele, dar „căminul“ nu poate primi bătrâni.
„Până ne-am înscris a durat o lună, pe urmă am făcut proiectul de reamenajare, pentru că fiecare salon trebuie să aibă grup sanitar, și nu e ușor să transformi un spital, peste noapte, în cămin de bătrâni. Am fost ajutați, dar nu puteam să sărim peste proceduri. În două zile s-au făcut compartimentările“, a declarat directorul Nicolae Balamuc.
De trei luni, așezământul de la Cervenia nu este nici spital, nici cămin. „O lună jumătate a lucrat proiectantul. Am făcut tot ce e posibil. La început nimeni nu înțelegea ce se întâmplă“, explică directorul.
La câțiva kilometri distanță, tot în județul Teleorman, un alt fost spital este aproape în aceeași situație. La inspecția oficialilor de la Ministerul Muncii, centrul de îngrijire bătrâni de la Furculești era impropriu funcționării, mobilierul fiind scos în curte și acoperit cu folii de protecție. Diferența consta în faptul că echipe de muncitori spărgeau ziduri, reamenajau spațiul, iar în unitate nu exista niciun beneficiar.
„S-a dovedit că termenul de 90 de zile nu e suficient, având în vedere procedura întocmirii proiectului. Proiectul a durat. Am solicitat o dispensă tocmai pentru a ne putea încadra“, a explicat directorul instituției care ar urma să asigure îngrijire pentru 40 de vârstnici.
Reprezentanții Ministerului Muncii au fost îngăduitori de această dată, avertizând doar că dacă până la 1 septembrie nu sunt finalizate lucrările, cele două unități pierd finanțarea, de până la 33 de luni, acordată din bugetul de stat. Pe de altă parte, nu s-a stabilit încă cine va răspunde pentru cele câteva sute de mii de lei, alocate deja într-o perioadă de criză economică, celor două unități învinse de proceduri.
Standarde minime, costuri… maxime
Standardele specifice de calitate pentru centrele rezidențiale pentru persoanele vârstnice, deși sunt „minime“, presupun cheltuieli destul de mari. Spre exemplu, potrivit Ordinului Nr. 246 din 27 martie 2006 al Ministerului Muncii, căminul trebuie să respecte norme de siguranță și accesibilitate, să fie amenajate spații pentru prepararea/ servirea hranei, amenajarea unor spații comune și, nu în ultimul rând, a unor spații în care să se poată desfășura programe de recuperare în funcție de nevoile individuale ale beneficiarilor: cabinet de psihodiagnoză, consiliere psihologică și psihoterapie; sală kinetoterapie și masaj; sală fizioterapie; spații pentru diferite activități de terapie ocupațională/ergoterapie; sală de club și altele.
