La fix 19 ani de la momentul "revoluției" din decembrie 1989, a început o nouă fază a curățeniei de iarnă în ograda celui mai important serviciu de informații din România. Un deceniu și jumătate SRI a fost bastionul (și bastonul) agenturii FSN/PDSR/PSD, rețea de conspiratori filomoscoviți, reuniți sub pulpana generoasă a sângeroasei Bunicuțe Ion Ilici Iliescu. Tot răul din acest serviciu a plecat de la Ion Iliescu, care a controlat cu mână de fier instituția prin fidelii săi, plasați în poziții-cheie. DNA-ul l-a luat în vizor zilele acestea pe Radu Timofte, alături de alți cunoscuți generali din tolba Bunicuței.
La fix 19 ani de la momentul "revoluției" din decembrie 1989, a început o nouă fază a curățeniei de iarnă în ograda celui mai important serviciu de informații din România. Un deceniu și jumătate, SRI a fost bastionul (și bastonul) agenturii FSN/PDSR/PSD, rețea de conspiratori filomoscoviți, reuniți sub pulpana generoasă a sângeroasei Bunicuțe Ion Ilici Iliescu. Tot răul din acest serviciu a plecat de la Ion Iliescu, care a controlat cu mână de fier instituția prin fidelii săi, plasați în poziții-cheie. Unii, printre care și Virgil Măgureanu, au "trădat", pe parcurs, filiera Iliescu, așa cum se dezvăluie abia acum, după aproape două decenii. Alții, printre care și Radu Timofte, și-au urmat cariera de slugă umilă, de caimacam al vizirului Ilici.
Director șmenar
Zilele trecute a venit rândul lui Timofte să plătească. Nu pentru acuzațiile de apartenență la KGB, îngropate adânc în arhivele SRI, ci pentru fraudă. A dat cu vastu' ca un tâlhar de rând, ca un șmenar ordinar.
Fostul director al SRI este cercetat penal de procurorii DNA, pentru o învârteală cu o locuință de serviciu închiriată de la RAAPPS și cumpărată apoi pe nimic. Alături de Timofte, mai mulți foști ofițeri SRI, printre care fostul adjunct al serviciului, generalul (r) Ion Popescu, și un actual adjunct, Dumitru Zamfir, au fost trimiși în judecată de procurorii anticorupție, după ce s-a constatat că locuințele acestora, obținute de la RAAPPS, au fost cumpărate, ulterior, la prețuri subevaluate.
Pe generalul (r) Ionel Marin, generalul (r) Dumitru Zamfir și pe maiorul Cătălin Spiridon Miu îi așteaptă pușcăria pentru săvârșirea infracțiunilor de înșelăciune, fals în declarații, instigare la infracțiunea de abuz în serviciu contra intereselor publice. Generalului (r) Ion Popescu, colonelului (r) Virgil Turcu și locotenent-colonelului Marian Panaitescu li s-au reținut trei infracțiuni de abuz în serviciu contra intereselor publice. Întâmplător sau nu, cu toții fac parte din fostul fan-grup Ion Iliescu.
Gioni, tartor logistic
Traseul penal a fost dintotdeauna o cale deschisă pentru Gioni, zis Popescu-televizor (provine din Centrocoop, unde se ocupa, înainte de 1989, de șmenuri cu televizoare), care a colaborat fructuos (și penal) cu celebrul fost director al RAAPPS Hidecuti, (om de bază, la Cultură, și al inefabilului Andrei Pleșu). Adjunctul-șef pe logistica SRI-ului a umplut de logistică toți oamenii președintelui Iliescu: de la Antena 1 a lui Voiculescu la SNSPA-ul lui Secăreș, cu toții au beneficiat de pe urma fostelor sedii ale DSS, "transferate" pe ochi frumoși (albaștri). Soția lui Gioni-televizor, magistrată a Curții Supreme de Justiție, avea parte chiar în casă, la vedere, de un model de atitudine infracțională.
Gioni a servit patria la greu, rezolvând și cele mai intime doleanțe ale directorilor ca Timofte, care aveau nevoie de case sau mașini (în plus). La rândul lui, directorul, dat afară din Armată pe când era tânăr locotenent din cauza unui camion de lemne șutit din avutul public, a simțit nevoia să-și perfecționeze cariera contribuind, la o scară mult mai vastă, la prejudicierea avuției naționale.
"Complice la prejudicierea avuției naționale"
Fostul senator Marius Marinescu a afirmat public, în calitate de vicepreședinte al Comisiei parlamentare ce a anchetat cazul privatizării frauduloase a Petrom, că "SRI este complice la prejudicierea avuției naționale". A argumentat arătând că "ofițerii SRI au realizat nu mai puțin de 136 de informări negative despre achiziția Petrom", însă, cu toate acestea, directorul Radu Timofte a dat aviz pozitiv tranzacției. O spun chiar principalii responsabili pentru clauzele contractului de privatizare – Dan Ioan Popescu, Adrian Năstase – la care se adaugă numele lui Dorinel Mucea, executant al tuturor marilor privatizări făcute sub controlul fostului ministru al Economiei, pesedistul D.I.P. Directorul Radu Timofte a fost invocat de către cei vinovați de semnarea contractului păgubos, un business considerat drept unul dintre cele mai tari tunuri din istoria recentă a României. Practic, Timofte a fost "acoperirea" regimului Iliescu-Năstase în toate marile tunuri trase economiei românești. Relația sa cu SOV și povestea mai veche a dosarului său de kaghebist fac și mai interesantă analiza perioadei în care Radu Timofte a condus SRI.
Securiștii și privatizările în beneficiul Rusiei
Etapa respectivă, din punct de vedere politic și economic, a însemnat încercarea de conversie a posturilor politice, a puterii represiv-politice a grupului Iliescu în putere financiar-politică. Prin oamenii girați de Ion Iliescu, oligarhii ruși au intrat puternic în România. Firmele rusești au beneficiat inclusiv de sprijin financiar din partea regimului Ilici-Năstase, românii plătind astfel din buzunarul lor pentru câștigul Rusiei. Astfel, în aprilie 2001, președintele LUKOIL din Federația Rusă, Vagit I. Alekperov, s-a întâlnit cu Adrian Năstase. Cu această ocazie, Năstase a apreciat "rolul important" pe care LUKOIL îl joacă pe piața petrolului românesc, iar Alekperov s-a plâns că firma are probleme economice. Ca urmare, la cererea companiei ruse, Guvernul Năstase, în vara lui 2002, a șters penalitățile pe care LUKOIL le datora către bugetul statului român, de aproape 3 milioane de dolari (facilitate de care nu au beneficiat alte companii străine).
Tratamentul preferențial a permis Rusiei să-și implanteze baze solide economice în România, aflate sub controlul și coordonarea serviciilor speciale: Vagit Alekperov și Leonid Fedun controlează grupul petrolier LUKOIL, ce a cumpărat pachetul majoritar de acțiuni de la rafinăria Petrotel și deține poziția a treia pe piața petrolieră din România; Igor Zyuzin și Vladimir Iorich controlează holdingul Mechel care deține Mechel Târgoviște și Mechel Câmpia Turzii etc. Casele de comerț Conef și Imex Oil, aflate în proprietatea lui Vitali Matsitski, deținătorul Alro Slatina, controlează jumătate din gazele naturale pe care România le va importa și în următoarele decenii de la Gazprom. Gigantica firmă rusească, cea pe care se bazează noua strategie imperială a Rusiei, vinde gaze în România printr-un intermediar rus, susținând astfel afacerile firmelor rusești în România.
Pachetul majoritar al acțiunilor Companiei Alum Tulcea a fost achiziționat de firma Pioche Consultants Ltd, înregistrată în Belize, dar, de fapt, în spatele off shore-ului este un consorțiu format din Marco International, Marco Acquisitions din Anglia și Conef din București. Marco International este condusă de rusul Vitali Matsitski, la rândul său, apropiat al lui Victor Pinciuk, ginerele fostului președinte ucrainean Leonid Kucima.
Companiile lui Viktor Pinciuk și ale lui Renat Ahmetov, patronul clubului de fotbal Șahtior Donețk, controlează industria din Bazinul Donbas, societatea Krivorijstal, cea mai importantă fabrică de oțel din Ucraina, precum și combinatul siderurgic Dzerjinski și fabrica de feroaliaje de la Nikopol.
Rusia, peste tot
Rușii au cumpărat și societatea tulceană Feral, singurul producător de feroaliaje din România, achiziționată de Compania Feral UK Ltd, cu capital ucrainean, tot din Marea Britanie. Aceasta este administrată de Olexii Martinov, care face parte, de asemenea, din anturajul ginerelui lui Kucima, Victor Pinciuk, căsătorit cu Olena Kucima. Olexii Martinov este proprietarul unor combinate siderurgice din Ucraina, Bulgaria și SUA și al bancii Bank IBU din Ucraina. Pinciuk controlează capacitățile siderurgiei ucrainene și are nevoie de canalul Bîstroe pentru a-și transporta fabricatele spre Europa occidentală. Importanți demnitari ucraineni proveniți din fostul KGB au demonstrat interese directe în realizarea canalului Bîstroe.
Exemplele de mai sus probează faptul că, după 1989, Moscova a revenit în forță în România. Domenii industriale-cheie au fost achiziționate, controlul energetic se înăsprește, România plătește cel mai mare preț pe gaze etc. Toate acestea exprimă un interes geopolitic realizat exclusiv prin intermediul agenturii adânc infiltrate în structurile regimului Iliescu și în "aparatul siguranței naționale" – SRI, SIE etc. Toate marile privatizări din România au fost un scandal. Toate au fost executate după același șablon. În toate se vădește influența membrilor rețelei.
Faptul că SRI, astăzi, îl pune la index, fie și simbolic, pe Radu Timofte este grăitor poate mai mult decât acțiunea recentă a DNA. Astfel, în ultimul număr al revistei "Intelligence", editată de SRI, sosită pe adresa redacției "Curentul", în care se găsesc articole semnate de numeroși foști șefi de servicii și instituții de apărare, numele lui Timofte lipsește cu desăvârșire. Este regretabil că românii nu au, ca rușii de exemplu, un sistem de pedepsire mai adecvat și mai definitiv al trădătorilor. Justiția, DNA să sperăm că-și vor face totuși datoria.
