Dovezi ale tulburărilor de stres post-traumatic pot fi găsite cu mult timp înainte decât se crezuse anterior, mergând până la anul 1300 înaintea erei noastre, susțin cercetătorii de la Universtiatea Ruskin din Marea Britanie care au analizat texte din vechea Mesopotamie, conform BBC.
Relatările soldaților vizitați de „fantomele cu care s-au confruntat în luptă” corespund diagnosticului de tulburare de stres post-traumatic (PTSD). Cercetătorii au ajuns la concluzia că este posibil ca această afecțiune să fie la fel de veche ca și civilizația umană.
Profesorul Jamie Hacker Hughes, psiholog și fost consultant pentru Ministerul Apărării, a menționat că, în genral, se consideră că prima descriere a PTSD a fost făcută de istoricul grec Herodot.
Referindu-se la războinicul Epizelus din timpul bătăliei de la Marathon din anul 490 înaintea erei noastre, Herodot a scris: „Și-a pierdut brusc vederea la ambii ochi, deși nimic nu-l atinsese”.
Raportul prof.Hughes, intitulat „Nimic nou sub soare”, susține că există referințe cu privire la manifestarea PTSD din timpul dinastiei asiriene din Mesopotamia între 1300 — 609 înaintea erei noastre.
În acea epocă bărbații petreceau un an la constucția de drumuri, poduri și alte proiecte, înainte de a petrece un an la război și abia apoi revenau la familiile lor pentru un an, după care reluau acest ciclu.
Prof. Hughes a declarat pentru site-ul BBC News că simptomele de după bătălie au fost foarte clar asemănătoare cu ceea ce numim acum simptomele de stres post-traumatic.
„Ei au descris că au auzit și au văzut fantome care vorbeau cu ei, ce ar fi putut fi fantomele oamenilor pe care i-au ucis în luptă, iar aceasta este exact experiența soldaților din zilele noastre care au fost implicați în lupte încleștate corp la corp”, a mai spus specialistul britanic.
Diagnosticul și înțelegerea tulburărilor de stres post-traumatic au apărut după războiul din Vietnam. Și în Primul Război Mondial s-a constatat că o mare parte dintre soldați intrau într-o stare depresivă numită „shell shock” ca urmare a expunerii prelungite la tiruri cu obuze. Soldații afectați manifestau depresii nervoase, iritabilitate, migrene, spasme, frisoane, lipsă de concentrare și tendințe suicidare.
Prof .Hughes consideră că atâta timp cât a existat civilizație și război au existat și simptome post-traumatice, acestea nefiind specifice secolului XXI.
