Un concert fara istorie, fara sarea si piperul care fac ca un astfel de eveniment sa-ti ramana in memorie, asa poate fi definit, in doar cateva cuvinte, ceea ce s-a intamplat sambata seara pe stadionul Lia Manoliu. Mult asteptatul super-show Enrique Iglesias s-a dovedit un fiasco total. Slaba oragnizare, pauzele lungi, mizeria de nedescris si oboseala starului au facut ca totul sa fie banal. Noroc cu focul de artificii de la finalul spectacolului.
-Stiu un cantaret roman, dar i-am uitat numele-
Prezentat ca fiind mega-show-ul anului, concertul Enrique Iglesias, ultimul din cadrul turneului european al celebrului cantaret, a suferit, in primul rand, din cauza proastei organizari. Marii -specialisi- de la Momentum-McCann-Erickson si-au facut treaba de mantuiala, doar atat cat totul sa nu se duca de rapa. Primul semn ca ceva scartie rau de tot a fost conferinta de presa de vineri seara, unde zeci de ziaristi au fost obligati sa astepte mai mult de o ora si jumatate doar ca sa-si faca aparitia Bogdan Enoiu, directorul McCann-Erickson.
Marele star Enrique Iglesias s-a dovedit a fi total necomunicativ si fara pic de umor. Despre Romania nu stie prea multe, micii si sarmalutele mancate i-au provocat diaree, dupa cum plastic s-a exprimat, cunoaste un cantaret roman, dar i-a uitat numele, nu stie care va fi urmatorul pas in cariera sa. …cam asta a fost marea conferinta de presa.
Intarzieri, intarzieri…
Primii spectatori platitori cinstiti au inceput sa apara pe stadionul Lia Manoliu sambata inca de la ora 16.00. Speriati ca nu vor gasi un loc destul de bun pentru a-l vedea pe marele Enrique, oamenii au infruntat caldura teribila si s-au grabit spre stadion. Din pacate pentru ei, organizatorii au uitat, din nou, sa-si respecte cuvantul si, cu toate ca anuntasera ca vor permite accesul publicului de la ora 16.00, au tinut portile inchise pana la ora 17.15.
-Eu am venit cu fetita mea, care este o mare admiratoare a lui Enrique. Nu am putut sa rezist rugamintilor ei si a trebuit sa cumpar doua bilete si sa venim. Dat fiind ca nu mi-am putut permite sa dau mai mult, locurile noastre sunt la peluza, asa ca n-o sa vedem mare lucru. Stam de o ora in fata portii, e bataie de joc,- ne-a declarat, suparat, unul dintre spectatori.
Plictiseala si cozi infernale
Dorind pesemne sa mai prelungeasca suspansul si sa mareasca vanzarile de bauturi racoritoare ale sponsorului concertului, organizatorii au mai intarziat cu o ora si un sfert inceperea show-ului.
Intre timp, puteai sa-ti cumperi ceva de mancare, daca erai dispus sa platesti 25.000 de lei pentru o chifla tare si calcata de tren, in mijlocul careia se gaseau urme usoare de sunca si cascaval. Bauturile racoritoare, numite asa doar pentru ca nu erau alcoolice, erau tocmai bune pentru un eschimos venit de la – 30 de grade.
In zona peluzelor, lucrurile erau si mai triste. Scaunele nu mai fusesera spalate de ani buni, motiv pentru care s-a lansat automat o adevarata competitie pentru gasirea unei pungi sau a unei bucati de hartie mai curata, pe care sa te poti aseza. Intre randuri, era o adevarata groapa de gunoi, spectatorii putand lesne afla ce au baut si mancat ultimii curajosi ce au intrat pe stadion.
Cozile la cele trei toalete asa-zis ecologice, de fapt niste bombe chimice, ce fusesera aduse pentru cateva mii de oameni care au platit 250.000 de lei pentru un bilet la peluza, erau dezarmant de lungi. Solutia -la tufa- a devenit imediat mult mai simpla, asa ca mirosul era aproape insuportabil.
Be he heeee… au cantat romanii
Mult-asteptatul debut al spectacolului a avut loc in jurul orei 19.15, cand pe scena s-au urcat membrii trupei Vank. Dupa trei melodii si un refren plin de obscenitati au urmat fetele de la ASIA, cu eternele lor melodii, ce au reusit sa-i plictiseasca pana si pe cei care nu aud. Zdub si Zdob au fost -zob-, adica au facut ceea ce au stiut mai bine. Seria recitalurilor trupelor romanesti a fost inchisa, in jurul orei 21.00, de catre formatia Simplu, ai carei membri s-au chinuit sa danseze sau sa cante, nimeni nestiind exact ce fac in mod concret.
Dupa…pauza
Dupa inca o ora si ceva de asteptare, timp in care spectatorii au asistat la cateva zeci de probe de sunet, la dezmembrarea unui cort si la inlaturarea unei prelate, ce impiedica o parte a spectatorilor de la tribuna 0, care platisera un milion de lei pentru un bilet, sa vada scena, a inceput si -mega-concertul-.
Un -Hero- de doi bani
Fix la ora 22.30, pe scena a aparut Enrique Iglesias, ascuns privirii de o bucata de panza alba, pe care era proiectata umbra sa. Strigate, fluieraturi, aplauze si… a inceput spectacolul. Dupa primele trei melodii, Enrique binevoieste sa salute publicul, caruia ii promite o -noapte de vis-. Inca trei melodii si se trece la partea cu amintirile: Enrique s-a nascut in 1985, desi noi stiam ca in 1975, a crescut in Spania si in Statele Unite, era un copil firav, care lua multa bataie la scoala… Acum tot ceea ce isi doreste e sa cante, sa faca oamenii mai fericiti. Inca trei melodii si se ajunge si la prezentarea trupei: Bogdan Enoiu, -domnul Romania-, copios fluierat de cei care venisera sa-l vada pe starul latin, dar indurasera prostia angajatilor de la Momentum-McCann-Erickson, un american, un etiopian si… un negru care are o vaga legatura cu Romania si care declara intr-un dialect propriu ca -Romania are cele mai frumoase muieri-.
Incet, incet se face 23.30, ora la care Enrique multumeste publicului si se retrage. Aplauze, fluieraturi, tipete disperate. Dupa cinci minute starul apare, din nou, pe scena. Mai canta doua melodii, cheama o fata din public, careia ii dedica celebra melodie -Hero-, mai zice doua trei cuvinte, mai canta un pic si… gata. La ora 00.00, ca in povestile cu zane, Enrique se retrage, publicul striga, incep artificiile si la 00.15 totul s-a terminat, dar nu prea iti pare rau….
