Mihai Prisacariu, fostul consilier al ministrului Dan Ioan Popescu, actualmente director general al ISCIR, a prezentat, recent, organelor de control financiar-fiscal documente din care reiese ca mai multe echipamente de telecomunicatii folosite la Compania Nationala a Huilei le-ar fi cumparat cu 4,2 miliarde de lei bani gheata de la un simplu cetatean din Bucuresti, sofer de meserie. Acesta a decedat la mai putin de o saptamana dupa ce ar fi primit cea de-a doua rata, de 2,28 miliarde de lei.
Potrivit documentelor, echipamentele (43 de placi electronice pentru centrale telefonice si patru bucati surse de alimentare Samsung) ar fi fost cumparate de la un cetatean roman domiciliat in Bucuresti, Marcu Valentin, contra sumei de 4,28 miliarde. Suma ar fi fost achitata in doua transe, probabil cu doua valize, pe 16 ianuarie 2001 (doua miliarde de lei), restul sumei fiind platita la data de 8 ianuarie anul curent (2,28 miliarde), dupa cum reiese din documente.
Cele doua chitante prin care Prisacariu vrea sa dovedeasca plata catre Valentin Marcu au greseli gramaticale identice, dubioase, daca tinem cont ca, cel putin teoretic, sunt -distantate- pe durata a aproape 360 de zile. Concret, si intr-una, si in cealalta, Valentin Marcu declara ca -am primit suma de…-, respectiv -reprezentand contravaloarea- .
Vestea existentei unor astfel de documente a cazut ca un trasnet asupra familiei celui decedat, sotia -furnizorului- Valentin Marcu (care locuieste intr-un modest apartament cu doua camere la marginea Bucurestiului) marturisindu-ne ca nu a auzit niciodata de domnul Prisacariu: -De unde sa aiba sotul meu, Dumnezeu sa-l ierte, treaba cu telefoanele? El a fost sofer toata viata, nu om de afaceri. Nu am auzit in viata mea de acest Prisacariu. Nici nu se putea sa-i dea atatia bani. Pentru ce, daca nu i-a vandut nimic? Sotul meu s-a internat in spital, la <Victor Babes>, pe 7 ianuarie si a murit pe 14. Am stat tot timpul cu el, nu l-a vizitat nimeni din afara familiei. Nu a venit nimeni pe 8 ianuarie sa-i dea, cat ziceati, doua miliarde. Uitati-va si dumneavoastra daca asta-i casa de miliardari-.
Devine evidenta necesitatea ca Politia sa investigheze serios aceasta situatie, mai ales ca, in cazul in care s-ar dovedi falsul in acte, conotatiile penale s-ar extinde si asupra eventualilor complici care au furnizat datele personale ale celui decedat si au pus pe jar o familie care nu stie cum de s-a procopsit cu un scandal pe care nici macar nu-l intelege.
Mihai Prisacariu, fostul consilier al ministrului Dan Ioan Popescu, actualmente director al general al ISCIR (Inspectia de Stat pentru controlul cazanelor, recipientilor sub presiune si instalatiilor de ridicat), a prezentat recent organelor de control documentele de provenienta ale echipamentelor de telecomunicatii (evaluate la mai mult de patru miliarde de lei) folosite in cadrul unui contract de intretinere si service la Compania Nationala a Huilei. Furnizorul din acte al lui Mihai Prisacariu (care a vandut apoi echipamentele propriei firme, care, la randu ei, le-a folosit la CNH – acesta fiind traseul din acte) este un fost sofer care a decedat la mai putin de o saptamana dupa ultima data inscrisa pe chitantele semnate de Prisacariu. Familia celui indicat de fostul consilier al ministrului ca vanzator al echipamentului afirma ca acesta nici nu ar fi visat vreodata sa faca acte de comert cu centrale telefonice, el fiind un biet sofer care facea acte de carausie. Sotia celui decedat ne-a spus (la vizita pe care i-am facut-o in modestul apartament de doua camere pe care-l ocupa la marginea Bucurestiului) ca la data la care Prisacariu i-ar fi dat 2,28 miliarde de lei, sotul ei era internat in spital, bolnav de cancer, si ca pana in ziua decesului nu l-a vizitat nimeni din familie.
Echipamente fara acte de provenienta
Povestea incepe o data cu relatia de afaceri dintre firma General Com Trust Petrila SRL, unde Mihai Prisacariu era unic actionar si administrator (pana in primavara anului 2001, cand si-a cesionat, cel putin in acte, actiunile). Una dintre acestea se deruleaza in domeniul activitatilor de intretinere si service la echipamentele de telecomunicatii din dotarea Companiei Huilei. La sfarsitul lunii mai a anului in curs, doi comisari ai Garzii Financiare Centrale, Ioana Victor si Gheorghe Parlaci, au incheiat o nota la sediul firmei, care cuprindea, printre alte constatari, si pe aceea ca in magazia societatii au fost depozitate componente pentru centrale telefonice fara a fi intocmite fise de magazie si fara ca primirea in gestiune a acestor componente sa fie semnata de o comisie de receptie, cum este practica legala. Surpriza a venit insa cand s-a -constatat- ca furnizorul General Com Trust pentru subansamblele in cauza a fost chiar Mihai Prisacariu, unicul actionar si administrator. -Afacerea- a fost consfintita printr-un contract de vanzare-cumparare incheiat la data de 28 decembrie 2000, semnat de Prisacariu si in stanga si in dreapta, aditional contractului fiind atasata si legalizarea semnaturi(i)lor. Contractul avea inscrisa valoarea de 4,5 miliarde de lei, ce urmau a fi incasati de persoana fizica Mihai Prisacariu pana cel mai tarziu la data de 31 decembrie 2001, Prisacariu incasand pana la data de 29 aprilie a acestui an 1,8 miliarde de lei.
Problema care se punea in acel moment era provenienta echipamentelor, cu alte cuvinte de unde achizitionase Prisacariu acele echipamente care nu pot fi nicidecum luate de la rusi sau din Piata Obor. La momentul cand i-am adresat aceasta intrebare lui Mihai Prisacariu, la sediul ISCIR, acesta ne-a raspuns -prefer sa nu vorbesc, deocamdata, despre acest subiect-, acelasi fiind raspunsul si la intrebarea daca detine, ca persoana fizica, autorizatie de comercializare pentru astfel de echipamente.
Gaselnita – furnizorul, un sofer care a decedat
Nu cu mult timp in urma, Mihai Prisacariu a depus la Garda Financiara documente care atesta provenienta echipamentelor. Potrivit documentelor, acestea (43 de placi electronice pentru centrale telefonice si patru bucati surse de alimentare -Samsung-) ar fi fost cumparate de la un cetatean roman domiciliat in Bucuresti, Marcu Valentin, contra sumei de 4,28 miliarde de lei -cash-. Suma ar fi fost achitata in doua transe, probabil cu doua valize, la datele de 16 ianuarie 2001 (doua miliarde de lei), restul sumei fiind platita la data de 8 ianuarie anul curent (2,28 miliarde), dupa cum reiese din documente.
-In calitate de vanzator, declar ca componentele de mai sus sunt proprietatea mea si nu am intrat in posesia lor intr-un mod ilegal-, se scrie in contractul de vanzare-cumparare din data de 14 decembrie 2000.
Chitante dubioase
Ce ne-a atras atentia au fost cele doua chitante prin care Prisacariu dovedeste plata catre Valentin Marcu. Acestea, redactate pe calculator, semnate doar de cei doi, contin aceleasi greseli gramaticale, desi, cel putin teoretic, sunt -distantate- pe durata a aproape 360 de zile (16 ianuarie 2001, respectiv 8 ianuarie 2002). Concret, si intr-una, si in cealalta, Valentin Marcu declara ca -am primit duma de…-, respectiv -reprezentand contavaloarea- (n.r. – sublinierile ne apartin). Asadar, aceleasi greseli de ortografie comise la doua date diferite. Astfel, devenea evidenta necesitatea de a sta de vorba cu cel care apare in documentele depuse la comisarii Garzii ca i-ar fi vandut echipamentele.
Familia soferului, in mijlocul unui scandal pe care nu-l poate intelege
Nu mica ne-a fost mirarea cand am aflat nu numai ca Valentin Marcu nu s-a ocupat vreodata de comercializarea unor produse de inalta tehnologie (asa cu ar trebui sa fie, nu-i asa, echipamentele folosite de firma lui Prisacariu la CNH), dar si ca domnul Marcu a decedat, dupa o grea suferinta, la data de 14 ianuarie anul curent. -Domnule draga, de unde sa aiba sotul meu, Dumnezeu sa-l ierte, treaba cu telefoanele? El a fost sofer toata viata, nu om de afaceri. Nu am auzit in viata mea de acest Prisacariu. Nici nu se putea sa-i dea atatia bani, pentru ce, daca nu i-a vandut nimic? Sotul meu s-a internat in spital, la Victor Babes, din 7 ianuarie si a murit pe 14. Am stat tot timpul cu el, nu l-a vizitat nimeni din afara familiei. Nu a venit nimeni pe 8 ianuarie sa-i dea, cat ziceati, doua miliarde. Uitati-va si dumneavoastra daca asta-i casa de miliardari-, ne-a spus cu voce tremuranda sotia acestuia (este hipertensiva, dupa cum ne-a marturisit), aratandu-ne modestul apartament cu doua camere (de la marginea Bucurestiului), altfel curat si bine intretinut, dar departe de luxul pe care-l dau miliardele. Afirmatie intarita de fiul lui Marcu, care ne-a spus doar ca tatal sau a tras din greu toata viata sa-si intretina familia si ca nici nu a visat vreodata la miliarde (nici lui, nici mamei sale nu-i vom da numele, din motive lesne de inteles).
Este legea stupului ca trantorul sa fie alungat, pentru a nu consuma agoniseala acestuia. Prisacarul adevarat o cunoaste si o respecta. Numai ca societatea in care traim pare a fi uitat de mult legile sanatoase ale naturii.
