La începutul lunii aprilie a anului 2009, dorința tinerilor din Chișinău de schimbare a cursului Republicii Moldova spre Uniunea Europeană pentru a se dezlega din lanțurile înrobirii rusești avea să lase urme adånci în viața politică din Republica Moldova. Supranumită și „Revoluția Twitter“, revolta tinerilor împotriva comunismului avea să-și plătească prețul în bătăi, violuri și nu în cele din urmă crime ale organelor represive loiale forțelor comuniste care trebuiau „să restabilească ordinea“. Atunci guvernul comunist al Republicii Moldova a încercat să mascheze nemulțumirea maselor, transferånd întreaga vină spre o terță parte reprezentată de București. Măsurile de retorsiune au venit aproape instantaneu, iar granițele de pe Prut au fost închise în calea „invaziei romånești“. Ulterior PCRM-ul lui Voronin a ordonat tuturor goarnelor de propagandă loiale de la Chișinău să condamne atacul „fasciștilor romåni“ împotriva valorilor „moldovenismului“. Unul dintre cei mai vocali în această privință a fost chiar fostul șef al SIS, Arthur Reșetnicov, un nepoțel al tătucăi Voronin, care s-a agitat continuu dånd vina pe serviciile secrete romånești care ar fi fost în spatele rebeliunii.
Pe toate căile oficialii ruși au încercat să arunce o perdea de fum asupra evenimentelor din aprilie 2009, învinuind deschis Romånia, cu grija evidentă de a fi exonerați tocmai ei de orice fel de acuză, deși sunt instalați la Chișinău ca într-o cazemată. La distanță de numai o lună de la aceste evenimente tragice de la Chișinău, Rusia a încercat să-și umfle din nou mușchii în fața Europei organizånd summitul UE-Rusia în Extremul Orient la Habarovsk. Autoritățile ruse, prin Serghei Prihodko, consilierul pe probleme de politică externă al lui Medvedev, a afirmat în mai 2009, la Habarovsk, la summitul UE-Rusia, că tinerii studenți care l-au izgonit pe Voronin de la putere, în urma demonstrațiilor de stradă soldate cu morți și răniți, din aprilie 2009, ar fi fost agenții României: „serviciile secrete ale României sunt la originea manifestațiilor de la Chișinău din 7 Aprilie 2009“.
Sub tir de „Kalașnikov verbal“
„România a turnat intenționat și fără rușine gaz pe foc, provocând grupurile de tineri și mișcările la protest care au devenit violente“, a spus consilierul lui Medvedev. „Am întrebat și vom întreba în continuare partenerii noștri europeni dacă își asumă responsabilitatea pentru acțiunile statelor membre care pun sub semnul întrebării ordinea de după război și granițele“ naționale, a subliniat oficialul rus. Mai mult, acesta a spus că UE a încercat „să-și ferească privirea“ la așa-zisa atitudine a României: „Este Uniunea Europeană dispusă să își asume responsabilitatea pentru politica sa externă sau va discuta cu noi numai despre Iran și despre alte probleme? Sunt dispuși (europenii – n.r.) să aplice aceleași standarde în Europa atunci când au de-a face cu acțiuni inacceptabile?“, a întrebat el.
Pe surse, Prihodko și-a manifestat disponibilitatea la vremea aceea de a ajuta Chișinăul lui Voronin cu o escadrilă de Mig-29 pentru aerodromul din Mărculești și Tiraspolul cu o escadrilă (18 bucăți) de Suhoi 27 plus o brigadă de T-80 (cam 100 de tancuri noi-nouțe) – pentru a se apăra de „invazia românilor“.
Înaintea declarațiilor lui Prihodko de la Habarovsk, ambasadorul rus la UE, Vladimir Cijov, acuzase autoritățile române că agravează tensiunile din Republica Moldova, dar și de faptul că nu semnează acordul de frontieră cu Republica Moldova precum și că acordă pașapoarte românești pentru cei care se consideră basarabeni.
Nu în ultimul rând, șeful diplomației ruse, Serghei Lavrov, a declarat atunci că revoltele de la Chișinău sunt un complot menit să submineze suveranitatea Republicii Moldova. „Judecând după sloganurile strigate în piață, după steagurile României din mâinile organizatorilor acestor acțiuni, scopul lor este să discrediteze rezultatele obținute în consolidarea suveranității R. Moldova“, afirma atunci MAE rus, deși principala primejdie la adresa suveranității Moldovei vine dinspre partea Moscovei.
Jurnalist rus reținut
Deși acest șir de acuzații rusești a fost unul interminabil, niciodată nu au putut fi oferite dovezi clare ca mărturie pentru aceste declarații ostile. În schimb, acum, Procuratura Generală din Republica Moldova a anunțat că jurnalistul și blogger-ul rus Eduard Baghirov a fost reținut sub acuzația de implicare în protestele violente din aprilie 2009.
El a fost escortat luni la Curtea de Apel, unde instanța a decis ca jurnalistul să rămână în arest preventiv pentru 30 de zile. Informația despre reținerea acestuia a ajuns în presă după ce un coleg de-al său a scris pe blog despre acest lucru. Tot presa scrie că el ar fi recunoscut de mai multe ori, pe blogul său, că a participat la protestele din Chișinău.
Mișcările de stradă au fost botezate atunci sub numele de „Revoluția Twitter“ datorită propagării rapide a mesajelor care îndemnau la așa-numitele flash-mob-uri, mobilizări rapide în urma unor chemări. Ulterior, acest tip de chemări a fost folosit și la revoltele care au zguduit nordul Africii și Orientul Mijlociu, analiștii clasificându-l drept o nouă metodă de „conflict cibernetic“.
Eduard Baghirov este o personalitate controversată la Moscova. A publicat trei romane care au provocat vâlvă în capitala rusă. El este scenarist și fondator al unuia dintre cele mai cunoscute site-uri literare ruse, litprom.ru. Potrivit portalului Unimedia.md, pe blogul său, el a dedicat multe postări situației politice din Republica Moldova, inclusiv evenimentelor din aprilie 2009, criticând guvernarea comunistă, dar și cea a Alianței pentru Integrare Europeană. Până în prezent, Procuratura nu a vrut să facă publice probele care au dus la reținerea lui Baghirov, lăsând de înțeles că ele sunt puternice.
Dezmințire a SIS
La circa doi ani de la violențele de la Chișinău, actuala conducere a Serviciului de Informații și Securitate (SIS) au acuzat fosta conducere a acestei instituții că a organizat intenționat campanii de manipulare a opiniei publice privind implicarea României în organizarea protestelor violente postelectorale din 6-7 aprilie 2009 de la Chișinău. Dovezile acestor afirmații se regăsesc în raportul SIS, prezentat pe 14 aprilie 2011 de către directorul-adjunct al SIS, Valentin Dediu. Acesta a spus că, din investigații, s-a stabilit că fosta conducere a instituției s-a folosit de acele evenimente „pentru măsuri legale și ilegale în raport cu reprezentanții instituțiilor occidentale care deranjau conducerea (comunistă n.r.)“.
Prin prisma acestui fapt, PCRM și SIS-ului lui Reșetnicov a declanșat o campanie antiromânească, ce a culminat cu expulzarea a doi diplomați români (inclusiv a ambasadorului Filip Teodorescu – n.r.) și acuzații deschise privind implicarea României în afacerile interne ale Republicii Moldova. Dediu a mai menționat că nu există probe privind implicarea României în organizarea acelor evenimente.
Luna Aprilie – o obsesie rusească…
Evenimentele din aprilie 2009 i-au inflamat atât de tare pe ruși încât au ajuns să pună la punct și șarade de spionaj pe seama României. În luna august a anului trecut, au arestat un diplomat al Ambasadei României la Moscova pe care l-au învinuit că execută acțiuni de spionaj, încercând să obțină date militare cu privire la desfășurările de tehnică și efective rusești din Transnistria, regiune în care se afla cel mai important complex militar-industrial de pe teritoriul Moldovei.
Cu ocazia arestării diplomatului român Gabriel Grecu, Rusia ne-a trimis un mesaj, pe cale publică, făcând din arestarea acestuia un show în toată regula, cu filmări cu camera ascunsă, cu tot dichisul. Rușii au fost dintotdeauna mari amatori de criptologie, de șarade, până și jucăria lor tradițională, celebra matrioska, ilustrând un model de gândire tipic rusesc, în care o aparență ascunde o altă aparență, în care se ascunde altceva și tot așa.
Mesajul FSB, mai mult sau mai puțin criptic, a fost lansat de însuși Serghei Ignatcenko, șeful Secției Centrale de Comunicații a Serviciului Federal de Informații, care s-a referit în intervenția sa telefonică publică cu privire la marea arestare – la data de 16 APRILIE, ca dată a reținerii diplomatului Gabriel Grecu, și nu la cea de 16 august. În cazul celor de la FSB nimic nu este întâmplător. Iar Aprilie sună complet diferit de August. De unde „scăparea“ de limbaj a rușilor?
Filmările de filaj ale FSB-ului și momentul reținerii acestuia de gealații kaghebiști arată că arestarea diplomatului român a avut loc în vară, nu în aprilie, când la ruși era un frig de crăpau pietrele. Este exclus ca rușii să știe nici măcar să elaboreze un simplu comunicat fără să greșească din primele rânduri tocmai esența mesajului, comițând o eroare de comunicare copilărească, specifică eventual unui crainic de la Radio Erevan.
Până una alta, exact ca în bancurile de la Radio Erevan, situația implicării „pe teren“, la Chișinău, este cam viceversa – rușii s-au intromisionat, iar românii au (cam) stat.
