Dimineata, in fiecare zi, cam in jurul orei 5.00, in pietele de la periferia Capitalei, cum ar fi Delfinului, Salajan si chiar Obor, incep sa-si faca aparitia primii tarani. Unii, cu cateva boccelute, altii, cu cateva remorci. Primii se instaleaza umili pe unde li se da voie. Ceilalti, mai cu indrazneala, se opresc in spatele pietei. Acestora din urma le ies in intampinare niste intreprinzatori tuciurii. Negocierile incep. Cica. Indiferent de-i convine sau nu, producatorul trebuie sa vanda cu cat le ofera acestia: sapte, opt sau, in caz de criza, 10.000 de lei/kg de gogosari, spre exemplu, ca tot e sezonul de pus legume pentru iarna. Bineinteles, la cantitati mari. Altfel, n-au decat sa-si ia marfa si sa plece. Unii mai cu sange rece se incapataneaza sa-si vanda singuri produsele. Ca sa nu iasa prea mult scandal, sunt acceptati. Dar cu conditia -sa nu strice pretul-.
-Producatori- care nu stiu cum se tine o sapa
Conform reglementarilor legislative in vigoare, in ideea de a se rupe veriga intermediara dintre producatori si cumparatori, nici un comerciant nu poate activa in vreo piata fara certificat de producator. Cu toate acestea, in toate pietele bucurestene, si nu numai, poti zari la tarabe indivizi care numai figura de tarani nu au. Dar care au… certificate de producatori. Rosii, castraveti, gogosari, mere etc. sunt oferite, in multe cazuri, de -tarani-, care nici nu stiu cum se tine o sapa in mana. Dar sunt acoperiti legal. -Toti cei care vand in pietele administrate de noi au certificate de producator. Mai putin babele, care vin cu cateva buruieni. Eu n-am cum sa stiu daca detinatorul certificatului cultiva sau nu. Cei care poarta responsabilitatea sunt primarii si secretarii primariilor care le elibereaza-, se justifica administratorul unei piete.
Desi sunt obligatorii, examenele fitotehnice nu pot fi facute
Tot fara certificate de producator sunt si -buretarii-. Adica avalansa de tigani, care vinde celebrii opintici de toamna. Care, slava Domnului, anul acesta s-au facut din belsug. Intr-una din pietele mentionate troneaza un afis pe care scrie cu litere de-o schioapa cum ca este interzisa comercializarea ciupercilor fara aviz fitotehnic. Afisul este pus sa fie pus, pentru ca nici unul dintre comerciantii de ocazie nu poseda asa ceva. -Oricum, n-avem ce sa le facem comerciantilor. Ii alungam din piata, vor vinde pe la conturi. Ne rezolvam problema noastra, dar nu si fenomenul. Pentru eradicarea lui este necesara o actiune la nivel national. Ori sunt controlati toti, ori se interzice comertul cu ciuperci-, spune acelasi administrator de piata. Pana atunci, examenul calitatii ciupercilor il fac cumparatorii, pe propria lor piele.
Concluzie
In concluzie, toate bune si frumoase si cu lacrimi pe obraz. Certificate de producator fara producatori, grupuri de presiune pentru a mentine preturi ridicate, hotarari inaplicabile privind calitatea produselor, -taxe de protectie- etc.. Se poate numi asta mafie? Unii zic ca da, altii zic ca nu… Comertul merge inainte. Agricultura, in schimb…
