Politica agricolă comună (PAC) este cea mai mare componentă a cheltuielilor din bugetul UE și include unele scheme de cheltuieli care sunt expuse în mod deosebit la riscuri de fraudă, astfel cum se arată într-un raport publicat astăzi de Curtea de Conturi Europeană. Acesta oferă o imagine de ansamblu asupra riscurilor de fraudă ce afectează PAC și evaluează răspunsul Comisiei Europene la fraudele comise în cadrul cheltuielilor agricole. Conform concluziei la care a ajuns Curtea, Comisia a reacționat la cazurile individuale de fraudă care au afectat cheltuielile PAC, dar ar trebui să fie mai proactivă în ceea ce privește contracararea anumitor riscuri de fraudă, cum ar fi acapararea ilegală a terenurilor. Persoanele care comit fraude pot să exploateze deficiențele de la nivelul controalelor efectuate de statele membre. Curtea recomandă, așadar, Comisiei să monitorizeze mai bine măsurile antifraudă instituite la nivel național, să pună la dispoziție orientări mai concrete și să promoveze utilizarea noilor tehnologii pentru prevenirea și detectarea fraudei.
Curtea a examinat mecanismele de fraudă din cadrul schemelor de plăți aferente PAC și a analizat măsurile finanțate de această politică în cadrul gestiunii partajate (plăți directe, măsuri de piață și dezvoltare rurală), examinând date din perioadele de programare 2007‑2013 și 2014‑2020. Principalele riscuri pe care le-a identificat sunt legate de disimularea de către beneficiari a neîndeplinirii unor condiții de eligibilitate, de complexitatea măsurilor finanțate și de formele ilegale de „acaparare a terenurilor”.
„Frauda aduce atingere intereselor financiare ale UE și împiedică resursele Uniunii să contribuie la îndeplinirea obiectivelor politicii”, a declarat domnul Nikolaos Milionis, membrul Curții care a coordonat auditul. „Considerăm că UE ar trebui să depună mai multe eforturi pentru a contracara riscul de fraudă în cadrul cheltuielilor agricole. Preconizăm că raportul nostru va ajuta Comisia și statele membre să își dezvolte capacitatea antifraudă în cadrul noii politici agricole comune pentru perioada 2023‑2027.”
Domeniile de cheltuieli care fac obiectul unor norme mai complexe sunt expuse la un risc mai ridicat – de exemplu, măsurile de investiții din domeniul dezvoltării rurale –, iar unele scheme de plată din cadrul PAC destinate să sprijine anumite categorii de beneficiari s-au dovedit a fi susceptibile la fraudă, întrucât unii solicitanți nu comunică anumite informații relevante sau creează în mod artificial condițiile necesare pentru a îndeplini criteriile de eligibilitate și pentru a beneficia în mod necuvenit de ajutorul din partea PAC. Acesta poate fi cazul, de exemplu, al sprijinului acordat „IMM-urilor” agricole, care nu au dezvăluit legăturile pe care le aveau cu alte societăți, sau al sprijinului acordat unor beneficiari neeligibili care solicită plăți în calitate de „tineri fermieri”.
Fenomenul de „acaparare a terenurilor” poate implica practici frauduloase, cum ar fi falsificarea de documente, forme de constrângere, trafic de influență politică sau de informații privilegiate, manipularea procedurilor sau darea de mită. În urma investigațiilor efectuate de Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF) și de autoritățile naționale, s-a constatat că suprafețele agricole cele mai susceptibile la acest tip de activitate frauduloasă sunt terenurile aflate în proprietate publică sau cele private a căror situație privind proprietatea este neclară. Persoanele care comit fraude pot încerca, de asemenea, să achiziționeze terenuri – în mod legal sau nu – exclusiv în scopul de a primi plăți directe, fără a desfășura nicio activitate agricolă. Riscul este mai ridicat în cazul anumitor pășuni și al zonelor montane, unde este mai dificil pentru agențiile de plăți să controleze dacă activitatea agricolă în cauză, cum ar fi pășunatul, este efectuată cu adevărat.
Întrucât cea mai recentă actualizare de către Comisie a analizei riscurilor de fraudă din cadrul PAC a avut loc în 2016, una dintre recomandările adresate de Curte Comisiei este ca aceasta să își actualizeze evaluarea cu privire la expunerea la risc de fraudă a diferitor scheme de cheltuieli și la gradul în care măsurile antifraudă ale statelor membre sunt capabile să detecteze, să prevină și să corecteze fraudele.
Curtea recomandă, de asemenea, Comisiei să ia măsurile necesare pentru a atenua principalele riscuri de fraudă și să promoveze oportunitățile oferite de tehnologie – de exemplu, data mining, învățarea automată, imaginile prin satelit și fotointerpretarea – pentru combaterea fraudei, încurajând statele membre să facă demersuri în această direcție.
PAC a fost dintotdeauna unul dintre principalele domenii de interes pentru Curte, în special în ceea ce privește verificarea legalității și regularității cheltuielilor agricole. În cursul auditurilor pe care le-a efectuat în vederea declarației de asigurare în perioada 2018‑2020, Curtea a auditat 698 de plăți efectuate în cadrul PAC și a cuantificat erori în 101 cazuri. În 17 dintre aceste cazuri, auditorii săi au suspectat că eroarea putea fi asociată unei fraude. Curtea nu are mandatul de a investiga fraude, dar, atunci când există suspiciuni de fraudă, auditorii acesteia sesizează OLAF sau Parchetul European (EPPO) în vederea unor investigații suplimentare.
Raportul special nr. 14/2022, intitulat „Răspunsul Comisiei la fraudă în cadrul politicii agricole comune: este timpul să se meargă mai în profunzime”, este disponibil pe site-ul Curții.
