Este la modă în ultima perioadă o largă dezbatere pe tema poziționării lui Ceaușescu față de URSS. Momentul august 1968 este un moment-cheie pentru înțelegerea acțiunilor ulterioare ale Moscovei împotriva României care au dus la reocuparea țării, în decembrie 1989, după uciderea lui Ceaușescu chiar de către Ion Iliescu, cârpa kaghebistă, cel care i-a fost multă vreme un fel de fiu adoptiv. Ceea ce a făcut Ceaușescu în 1968 a fost un episod unic în toată istoria comunismului și susținerea de care s-a bucurat mulți ani de zile de la acel moment a primit-o nu doar din partea liderilor occidentali ci și din partea multor foști deținuți politici, abia ieșiți din pușcării, după amnistia generală din 1964.
Conform aserțiunilor „istoricilor“ din jurul lui Ion Iliescu sovieticii nu ar fi amenințat pe bune România, în 1968, iar antisovietismul lui Ceasusescu ar fi fost un bluf, promovat de Moscova, pentru a-l infiltra pe Ceaușescu în lumea occidentală. Astfel Ceaușescu s-ar fi folosit de ruși pentru a-și consolida o dictatură personală, „trădând idealurile socialismului“, după cum l-a anatemizat Ion Iliescu în celebra scenă din decembrie 1989, în care vitupera la televizor ca un adevărat ayatolah al socialismului pur, desigur cel rusesc.
Teoriile despre Ceaușescu și relația cu URSS-ul ale așa zișilor „istorici ai comunismului“ din agentura lui Ion Iliescu sunt date peste cap de o serie întreagă de documente de arhivă ale serviciilor secrete americane și britanice, dintre care unele ne-au fost semnalate și le prezentăm în premieră în presa scrisă. Schema teoriei lansate de comilitonii lui Iliescu se dovedește o intoxicare clasică, în lumina adevărului documentelor americane declasificate. Dumnezeu știe ce or mai conține cele neclasificate încă.
Miza dezinformării lui Ion Iliescu
Dezinformarea lui Iliescu, el însuși agent al Moscove, are o țintă foarte ridicată, strategică, deoarece are drept obiectiv nimicirea conștiinței colective a unor întregi generații. Pe de o parte cei din trecutul imediat, cei care au participat direct la evenimentele anilor `68 și care au fost alături de Ceaușescu, atunci, dar și generațiile de azi și de mâine care sunt mințite falsificându-se un important segment al istoriei recente a României, o istorie de luptă și de reală confruntare cu forțele Moscovei. Forțe care sunt iată vii și astăzi și sunt la fel de active ca și altădată. Frontul lui Iliescu a fost construit ca un aisberg având deci partea nevăzută, din profunzime, mult mai mare decât ceea ce se vede la lumină. Lipsa de profesionalism, inteligență și viziune a securiștilor, plus lăcomia și obiceiul pervers al trădării a adus România, în 1989 în situația de a fi re-ocupată integral de cadrele KGB-ului și pionii Moscovei, unii dintre ei agenții de vârf ai rețelei bolșevice, de teapa lui Brucan, din perioada terorii comuniste a anilor ’50. Iliescu a fost copiluțul lor de suflet. Suflete negre de criminali care au ucis, au ucis, au ucis. Nu mai este nici o îndoială, rezulta din lectură notelor secrete americane, ca cei care au mințit în privința raportării României, implicit a lui Ceaușescu, fata de Moscova, sunt în realitate agenții, vectorii părții interesate în acoperirea, mascarea sau întoarcerea pe dos a istoriei (revolvo, în latină, adică Revoluție, pe românește). Agenții Revoluției – Iliescu, urmașii lui Brucan și fii ideologici de genul lui Tismăneanu junior au încercat și încă fac eforturi serioase de rescriere a istoriei, de falsificare a trecutului, cu un scop criminal cât se poate de clar – distrugerea probelor care îi incriminează chiar pe ei drept agenți ai Moscovei. Istoria comunismului înseamnă cărți, analize riguroase, investigații comparative iar ventilarea „teoriilor“ unor urmași direcți ai criminalilor bolșevici, neo-rolleriști bine lipiți de banii și instituțiile statului român, face un mare deserviciu relativ la prelucrarea fondată, profesională și corectă a trecutului comunist și a faptelor abominabile comise de cadrele NKVD și KGB din Securitatea moscovită. Este evident efortul de subminare a asumării vinovățiilor celor care ne-au adus comunismul pe cap, călare pe tancurile rusești. Se practică un constant exercițiu manipulator, în stilul manualelor scrise la ?ê?£tefan Gheorghiu de către vechile cadre, instructori la învățământul de partid, deveniți acum noi corifei, tot ai învățământului de partid, dirijori din umbră ai așezării în anumite posturi de unde se controlează accesul la arhive ai unor membri mai mult sau mai puțin vizibili ce aparțin unei rețele a dezinformării. O rețea a nemerniciei, a minciunii, a manipulării ce urmărește torpilarea oricărei dezbateri întemeiate pe fapte și date a trecutului comunist unde îi găsim bine înfipți pe aceiași de altădată, ventilatorii de vorbe și iar vorbe – opium pentru popor. Evident, toți acești păianjeni cățărați pe documentele de arhivă încearcă să falsifice adevărul, prin aglomerare de date amalgamate cu născociri, haloimăs prezentat drept bază probatorie fără nicio relevanța în economia înțelegerii istoriei recente a României. Așteptăm cu interes apariția și a altor file din rapoartele NSA și ale serviciilor britanice.
George Roncea
