Greva magistraților din România face victime colaterale chiar și printre bebeluși. Deși pare greu de crezut, avem un caz concret care demonstrează că protestele în lanț ale magistraților și ale personalului auxiliar din justiție afectează un suflet nevinovat. Povestea este simplă: un bărbat din București, M.S., dorea să se căsătorească cu femeia care urma peste două luni să-i aducă pe lume un fiu. Se duce omul să depună actele la primărie, dar hotărårea de divorț de prima soție, pronunțată în 2000, nu avea ștampilă de „irevocabil“. Nu-i nimic, se duce omul la Judecătorie, face cerere și este programat pe 01.09.2009, la camera 20. Se duce, și stupoare: grevă. Polițistul de la intrare îl și apostrofează: tu nu te uiți la televizor, nu știai că-i grevă? Nu, nu știam. Dar cånd să vin?, a întrebat bărbatul spășit. Nu știu, uită-te la televizor să vezi cånd se termină greva, a venit răspunsul profesionist al omului legii. Și de atunci omul se tot uită. Între timp, copilul s-a născut (să-i trăiască!) în afara căsătoriei, iar în certificatul de naștere mama e scrisă cu numele său de fată. Și nu avea nevoie decåt de o ștampilă, nu de o pronunțare!
