Am remarcat că în ultima vreme liberalii se dau de ceasul morții să găsească chiar și un independent pentru a-l arunca în cușca prezidențialelor, în luptă cu Băsescu. Deși varianta Oprescu i-a surâs la un moment dat lui Bogdan Olteanu, liberalii și-au dat seama, într-un final, că nu pot merge pe mâna PSD. Gândindu-ne să le dăm o mână de ajutor în eforturile lor sisifice de a găsi un candidat la Președinție, ne-am adus aminte de prințul Radu Duda. Da, e vorba de acel Duda, acuzat că este un impostor chiar de o aripă a familiei regale. „Soțul prințesei“, așa cum se recomandă Duda chiar și foștilor săi colegi de liceu sau facultate, visează să joace un rol important în politica românească. S-a vrut ministru de Externe, europarlamentar, iar acum se visează, de ce nu, chiar președintele României. Mergând pe tradiția liberală, urmașii lui Brătianu ar putea face apel la un prinț străin pentru a-și salva obrazul. Ce-i drept, Radu Duda nu e nici străin, iar prin vene nu-i curge sânge albastru. Dar ce mai contează, atâta vreme cât printre liderii PNL se află bine-mersi urmașii nomenclaturiștilor comuniști sau ai celor care au colaborat intens cu fosta Securitate. Așa că, ei între ei, impostorii, se vor simți probabil bine. Un sfat totuși înainte de a-l nominaliza pe Duda: un strop de reciclare culturală. Nu de alta, dar „soțul prințesei“ face confuzii dramatice. Într-o carte scrisă de Radu Duda, cu impresii despre Ierusalim, ne împărtășește pe un ton grav, firește: „Pașii așternuți pe Via Dolorosa, vizitarea Sfåntului Mormånt și a locului nașterii Domnului, de la Nazareth, toate astea le-am considerat un dar“ (pag. 26).
Așa cum Iisus s-a născut la Nazareth, așa are șanse și Duda să fie ales vreodată de poporul român.
