Judecătoria sectorului 1 Bucureşti a stabilit că demersurile lui Sorin Ovidiu Vîntu – condamnat la doi ani de detenţie pentru uz de fals – pentru obţinerea autorizării de funcţionare a Băncii de Investiţii şi Dezvoltare (BID) au pus în pericol -întreaga siguranţă a circuitului bancar românesc-. În încheierea şedinţei din 18 ianuarie instanţa apreciază că faptele lui SOV au fost -extrem de periculoase-. Magistraţii Judecătoriei sectorului 1, care săptămâna trecută l-au condamnat pe Vîntu la doi ani de închisoare cu executare, au stabilit că -atitudinea inculpatului de pe parcursul procesului penal a fost una nesinceră în sensul că deşi a recunoscut parţial situaţia, de fapt nu şi-a recunoscut în nicio condiţie vinovăţia, încercând prin intermediul unor înscrisuri emise de un alt inculpat, respectiv Nicolae Popa, să evite răspunderea penală-. Totodată, instanţa a stabilit că -prin intermediul infracţiunilor săvârşite de Vîntu a fost introdusă în circuitul bancar o bancă ce pornea de la premise de funcţionare instabile, situaţie concretizată ulterior prin intrarea în lichidare judiciară a acesteia-.
Scopul avut în vedere de Vîntu este în opinia magistraţilor, -unul extrem de periculos, şi anume constituirea unei bănci prin inducerea în eroare a autorităţilor competente a acorda autorizaţia, respectiv BNR-. Metodele folosite de Sorin Ovidiu Vîntu de obţinere a autorităţii de funcţionare a BID prin intermediul depunerii de acte false, sunt apreciate de către magistraţi ca fiind extrem de elaborate, în principal de natură financiar-contabilă şi care au implicat folosirea a mai multor persoane, unele dintre acestea fiind judecate în mod separat, într-un alt dosar penal, fiind întocmit în acest sens rechizitoriul nr. 372/D/P/2004 al Parchetului Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Pericol social
Judecătorii l-au condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu la închisoare, ţinând seama de gradul foarte ridicat de pericol social al faptei şi al făptuitorului. Concret, magistraţii au arătat că fapta lui Vîntu de a depune în cadrul documentaţiei de obţinere a autorizaţiei de funcţionare a BID, a adeverinţei nr. 884/1999, prin care se atestă că ar deţine un număr de 125052 unităţi de fond FNI, adresa respectivă fiind falsă, iar inculpatul cunoscând acest lucru, deoarece ştia că nu este titularul niciunui carnet de investitor FNI, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de uz de fals. Judecătorii au mai arătat în motivarea sentinţei că Sorin Ovidiu Vîntu a acţionat cu intenţie directă, fiind conştient de caracterul fals al menţiunilor din adeverinţa respectivă, deşi ştia că nu este titularul niciunui carnet de investitor FNI şi cu atât mai mult, că nu deţinea unităţi de fond FNI.
Declaraţii nesincere
Declaraţiile sale în faţa magistraţilor au fost apreciate ca nesincere în condiţiile în care, în urma administrării probelor s-a stabilit că adeverinţa respectivă emana de la firma Sov Invest, unde Vîntu avea -un rol conducător-. Prin sentinţa din 18 ianuarie, atacabilă cu apel în termen de zece zile, Vîntu a mai fost obligat la plata a 150.000 de lei cheltuieli judiciare către stat. Înainte de pronunţarea sentinţei, instanţa constatase că infracţiunea de fals în declaraţii s-a prescris, condamnarea fiind dată pentru uz de fals. În 10 ianuarie, instanţa hotărâse schimbarea încadrării juridice a faptelor comise de Vîntu, scoţând acuzaţia de formă continuată a infracţiunilor de fals în declaraţii şi uz de fals în declaraţii. Dosarul s-a reîntors la Judecătoria sectorului 1 după ce, începând din luna septembrie a anului trecut, a trecut pe la mai multe instanţe, inclusiv la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, din cauza invocării unei excepţii de neconstituţionalitate ridicate de avocaţii omului de afaceri.
Falsul la ordinea zilei
În dosarul BID, Sorin Ovidiu Vîntu fusese acuzat de fals în declaraţii şi uz de fals, întrucât, pentru a dobândi calitatea de acţionar majoritar, în momentul constituirii băncii, ar fi declarat în fals că sumele aduse drept aport la capitalul social sunt venituri personale şi nu credit, contrar prevederilor Legii 58/1998 privind activitatea bancară. Potrivit anchetatorilor, Vîntu ar fi declarat că va contribui cu banii lui la capitalul acestei bănci, dar ar fi folosit sume pe care i le-ar fi pus la dispoziţie Nicolae Popa. În cadrul audierii sale în acest proces, Vîntu a declarat că nu s-a preocupat foarte tare de modul în care a fost depusă documentaţia pentru înfiinţarea acestei bănci. Omul de afaceri susţinea că pentru el, cei zece milioane de dolari investiţi în BID reprezentau o sumă mult prea mică, în contextul în care avea o cifră de afaceri de două miliarde de dolari.
Vlas acuză
La rândul său, Ioana Maria Vlas – fostul administrator al SOV Invest şi martor în dosar – a declarat că nu ştie nimic despre modul de constituire a BID, dar a susţinut că Vîntu nu a avut carnet de investitor la această bancă. Totodată, Vlas a declarat că banii pentru constituirea BID au fost ai investitorilor FNI. Ea l-a acuzat pe Sorin Ovidiu Vîntu că a trimis ilegal cererile de răscumpărare a banilor depuşi la FNI pe carnetele lui Nicolae Popa, fostul director general al grupului de firme Gelsor, în condiţiile în care omul de afaceri nu era titular al acestor acte.
Şi totuşi, Vîntu doarme fără griji
În iunie 2005, Vîntu a fost condamnat de instanţa Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti la trei ani de închisoare, iar omul de afaceri a făcut apel, pe motiv că în cauză nu au fost administrate toate probele. Magistraţii Tribunalului Bucureşti au admis apelul şi au decis rejudecarea dosarului. Fapta pentru care instanţa Judecătoriei sectorului 1 Bucureşti l-a condamnat pe Sorin Ovidiu Vîntu în 18 ianuarie, respectiv uz de fals, se va prescrie în 17 februarie, astfel că în cazul în care va fi atacată, el are şanse să scape de pedeapsă.
