Renumitul luptător anticomunist, scriitorul rus Vladimir Bukovski, refugiat în Marea Britanie, pune la îndoială, prin intermediul ziarului „Curentul“, probitatea profesională și morală a șefului propus să conducă politica externă a UE, uniune asemuită de cercetătorul antisovietic cu o nouă URSS. Este vorba de baroneasa Catherine Ashton, nominalizată arbitrar în funcție, ca și conducătorul formal al UE, Herman Van Rampuy, supranumit de jurnaliști „președintele Bilderberg“ pentru faptul că singura sa recomandare pentru acest post este cea de membru al grupului elitist secret. Săptămâna trecută, surse politice din Londra au furnizat pentru corespondentul HotNews o scrisoare trimisă președintelui Comisiei Europene, Manuel Barroso, în care europarlamentarul britanic Gerard Batten pune sub semnul întrebării reputația noului ministru de externe al UE, baroneasa Catherine Ashton. În scrisoare, informează HotNews, Batten îi cere lui Barroso analizarea trecutului lui Catherine Ashton, acuzată de legături cu URSS la începutul anilor ‘80, pe când era trezorier al unui ONG „anti-dezarmare“, tipic celor înființate de KGB pe tot cuprinsul Occidentului. Acum, după părerea mea, nici adresantul nu este mai breaz decât persoana reclamată, dacă ținem seama că Barroso și-a început cariera ca lider al mișcării maoiste a „proletariatului revoluționar portughez“ devenită ulterior Partidul Comunist al Muncitorilor Portughezi. Europarlamentarul Gerard Batten face trimitere în scrisoarea sa la celebrul scriitor Vladimir Bukovski, care este și președinte de onoare al Centrului Rezistenței Anticomuniste din România și care a avut ocazia să scotoceasă prin arhivele KGB, din care a și extras, pentru cercetare, un fond impresionant, care poate ajuta la scrierea adevăratei istorii a comunismului. Vladimir Bukovski, care a efectuat mai multe vizite în România, ne-a demonstrat de altfel și legăturile lui Ion Iliescu cu structurile sovietice ale KGB în aceiași ani ‘80. Bukovski ne-a oferit stenograme secrete ale KGB, din care reieșea că Ion Iliescu era considerat de Mihail Gorbaciov drept preferatul lui pentru a prelua puterea la București după îndepărtarea violentă a lui Ceaușescu în urma loviturii de stat dirijate de KGB și GRU în România. Așa se explică probabil și plăcerea lui Vîntu de a-l invita pe Gorbaciov să viziteze, după 20 de ani, locul crimelor din decembrie 1989. Fără îndoială, Vîntu speră ca la „Gala“ sa, a celor „10 Anti-România“, programată după alegeri, pe 10 decembrie, să se consacre de față cu patronul de la Răsărit, instalarea succesorului lui Iliescu-KGB peste „noile domenii ale imperiului roșu“. Cu speranța că visurile mogulilor vor rămâne deșarte, până atunci vă oferim, în exclusivitate, poziția scriitorului Vladimir Bukovsky față de instalarea baronesei Catherine Ashton: „Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hrușciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar și Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reușit“.
A cincea coloană a URSS conduce Europa
Numirea baronesei Ashton ca ministru de Externe al UE a fost făcută în spatele ușilor închise, în cele mai bune tradiții ale Biroului Politic sovietic. Parlamentele naționale, presa și publicul nu au avut nicio șansă să discute meritele candidaturii ei în avans – ne-au fost prezentate ca un fapt împlinit. Și, bineînțeles, viitoarea aprobare a Sovietului Suprem European este văzută ca o concluzie anticipată – după cum nu au întârziat nici felicitările în cor de la liderii mondiali. În orice caz, după mine, și nu numai, există mari probleme care se ridică față de ea în Marea Britanie.
Între 1980-1983, Cathy Ashton a fost trezorier și apoi vicepreședinte al Campaniei pentru Dezarmarea Nucleară (CND). La vremea aceea, CND a fost un pivot al „campaniei de pace“ sponsorizate de sovietici în Regatul Unit al Marii Britanii și al Irlandei de Nord. Cu bună știință sau nu, activiștii CND au fost coloana a cincea sovietică. Mai mult, la acel moment CND a acceptat donații uriașe din partea unor binefăcători neindentificați, pe care a refuzat ferm să-i numească, aceștia rămânând anonimi până în ziua de azi.
Am demonstrat cu sute de documente strict secrete din arhivele sovietice (a se vedea „Judecata în Moscova“) că acea campanie de dezarmare nucleară de la începutul anilor ‘80 a fost orchestrată pe ascuns de la Moscova. Într-o măsură substanțială, a fost, de asemenea, finanțată de către Blocul Sovietic. Banii au fost direcționați prin intermediul partidelor comuniste și a altor organizații pro-sovietice sau individuale, cu scopul de a le crește influența în „mișcarea de pace“.
Cu Cathy Ashton ca trezorier, conturile CND nu au făcut obiectul unui audit independent. Sub presiunea publică, ele au fost supuse auditului pentru prima dată în 1982-1983 și s-a descoperit că suma de 176,197 lire sterline – 38 la sută din venitul anual al CND – nu a putut fi urmărită până la donatorii săi originali. Auditorii Godfrey, Lord&Co au raportat că banii au provenit din „donații voluntare care nu pot fi controlate în totalitate până când aceștia nu intră în registrele contabile. Veniturile complete provenite din astfel de încasări nu sunt, prin urmare, susceptibile pentru verificările independente de audit“.
După cum a fost cunoscut, fără îndoială, pentru Ashton, cel însărcinat cu strângerea de fonduri în CND era un membru al Partidului Comunist, Will Howard. Apropo, cariera lui ulterioară nu a fost mai puțin amuzantă decât cea a lui Ashton. El a părăsit Partidul Comunist și CND-ul la sfârșitul lui 1980 și și-a petrecut restul vieții ca om de afaceri și militant al „schimbărilor climatice“ – până la moartea sa în 2008.
Dacă ești trezorier al unei organizații anti-NATO, și un comunist fățiș îți aduce 176 de mii de lire sterline de la donatori anonimi, nu ai nevoie de prea multe variante pentru a ghici de unde vin banii – Rothschild, regele Saudit sau chiar Biroul Politic Sovietic. Dacă ea nu a putut pune doi și doi împreună, nu avea nicio treabă cu a fi trezorier. Sau, dacă putea, ea acoperea cu bună știință pentru agenții sovietici plătiți pentru subversiune. Ea era fie o conștiincioasă membră a Coloanei a V-a, fie unul dintre cei pe care Lenin îi numea „idioții folositori“. Tertium non datum.
Dacă pot specula, nu cred că a fost o idioată. În conformitate cu dosarul ei MI5, strecurat prin presa britanică săptămâna trecută, ea se afla sub supraveghere ca un „simpatizant comunist“. Ea reprezenta CND la întâlnirile Partidului Comunist. Împreună cu tovarășii ei din CND, avea legături apropiate cu Partidul Comunist Francez. În 1980, ea și două comuniste britanice au alcătuit delegația CND până la organizația olandeză controlată de comuniști „Opriți bomba cu neutron“ (Stop the Neutron Bomb). Când s-a întors în Marea Britanie, la sugestia olandezilor, Ashton a aranjat pentru grupurile CND să se unească cu perechile lor din Olanda. La conferința anuală a CND din 1 decembrie 1983, împlinind un an ca vicepreședinte al CND, ea a prezidat o întâlnire organizată de „Marxism Today“, jurnalul oficial teoretic al Partidului Comunist. Cu un asemenea trecut, cum ar putea ea să fie de încredere pentru a reprezenta Europa pe scena lumii, de exemplu, în relațiile cu Rusia? Ea nu ar fi obținut niciodată o asemenea poziție într-un guvern democratic. Asemenea numiri sunt posibile doar în EUSSR.
Așadar, tovarăși, ar trebui să ne felicităm pe noi înșine: avem în cele din urmă o grămadă de sovietici din a cincea coloană care conduc Europa. Lenin a dat-o în bară, Stalin a dat-o în bară, Hrușciov a dat-o în bară, Andropov a dat-o în bară, chiar și Gorbaciov a dat-o în bară. Dar Comisarii de Bruxelles acum au reușit.
Vladimir Bukovski
