Într-un articol recent din „Curentul“ ne exprimam opinia că Brânză este dement, bolnav mintal și anunțam că vom reveni asupra subiectului. Ei bine, revenim și confirmăm opinia de data trecută: Brânză chiar este bolnav mintal. A început de ceva vreme să se viseze ministru. Ministru la Comunicații. Ministerul Comunicațiilor și Societății Informaționale este unul dintre cele mai complexe ministere, care are de-a face cu unul dintre singurele sectoare care merge bine în România, piața de comunicații și de IT. Actualul ministru, Gabriel Sandu, este „județ“ cu Brânză, ambii provenind din același bazin prahovean. Brânză s-a învârtit de o combinație cu Poșta Română, în campania sa electorală din Spania folosindu-se de mașinile Poștei care și-a deschis o filială în regat. Mai multe date despre afacerile cu Poșta ale lui Brânză ne-au parvenit chiar de la fostul său coleg din PSD, deputatul Cristian Rizea, care ne-a și pus în contact cu persoane din Spania documentate în detaliu asupra noilor învârteli ale lui Brânză. Probabil că de la contagiunea cu Poșta – subordonată MCSI, să i se fi deschis lui Brânză pofta de mai mult.
Deși nu nutrim nicio simpatie pentru ministrul pe care ar vrea să-l mătrășească Brânză, totuși nu putem să stăm de lemn și să ne treacă pe lângă ureche o astfel de informație fără a o aduce la cunoștință și poporului, electoratului, care tot se întreabă probabil cu ce mare brânză s-a ales, mergând la votul uninominal – ei bine – cu din ăștia ca Brânză s-a pricopsit.
Actualul deputat – „reprezentant al românilor din diaspora“ cică (ce rușine pentru milioanele de români risipiți în întreaga lume să fie reprezentați de un asemenea specimen) – a fost propulsat și susținut în politică de grupuri de interese transpartinice, din sfera celor care au lucrat în umbra unui Nicolaiciuc, de exemplu.
Traseist, șmenar, „cunoscut de milioane de oameni“, pe scurt: Brânză
Traseist din bazinul de cadre de nădejde al PRM, trecut și prin PSD care l-a ajutat să flituiască, fără licitație, cu firma lui de dezinsecție, în Camera Deputaților, Brânză a fost solicitat de publicația noastră să răspundă la câteva întrebări foarte clare cu privire la firmele sale și la condițiile în care a derulat contracte cu statul – la care acesta ne-a răspuns niște parascovenii de om beat sau țăcănit complet. Redacția noastră, care pregătea un material despre contactele firmelor lui Brânză cu Metrorex și Camera Deputaților, i-a cerut deputatului să clarifice legăturile sale cu firma SSB și cu Corneliu Pascu, partener de afaceri cu șeful său politic Dan Voiculescu, cu Ciprian Deleanu, administratorul firmei Alrod Consult SRL, unde figurau mama și rubedeniile deputatului, serele care s-a ales cu contracte fabuloase cu Metrorexul, unde era tartor Ion Rădoi.
Răspunsul trăznitor adresat de dl Brânză redacției noastre a fost următorul:
„Eu am cunoștințe în toată lumea și probabil și aceste persoane pe care dumneavoastră le nominalizați fac parte din milioanele de oameni pe care i-am întâlnit de-a lungul vieții“.
Am tras concluzia firească că acest Brânză e bolnav mintal și constat că ipoteza se verifică, deoarece nu doar cu noi vorbește bălării. Iată ce-i poate mintea odihnită: „Deontologic, era ca domnul Geoană să se dezinformeze înainte de a face acele afirmații la adresa mea“ sau: „Romånii din Spania navighează pe Internet, citesc presa, sunt accesați la toate informațiile din țară“ sau: „Domnul Băsescu este domnul Băsescu!“ (destul de corect, aici a nimerit-o).
Pentru împrospătarea memoriei reluăm câteva puncte ale tumultoasei cariere politice ale bărzăunelui de Prahova (bărzăunii sunt insecte fără creier, care dau ture neîncetat pe lângă orice grămăjoară care mustește și pute). Cu un nume parcă predestinat, Brânză a trecut prin toate partidele posibile, devenind un ingredient de bază al oricărui fel de plăcintă politică.
Și-a început cariera politică la ApR, a trecut, apoi, pe la PSD, PRM, unde și-a falsificat în 2004 adeziunea, antedatånd-o cu doi ani, pentru a putea candida la Parlament.
Brânză provine de fapt, ca mai toată clasa politică actuală, din zona exclusivă de business a PSD – are în Ploiești un post de radio și unul de televiziune, iar în 2004 l-a ajutat pe edilul local Calotă să obțină încă un mandat de primar. La schimb, după cum a relatat presa locală, firma lui Brânză (Willis SRL) ar fi primit de la Calotă suprafața de 4.335 mp în concesiune pe o perioadă de 49 de ani. Calotă a stabilit o redevență totală de doar 90.000 de euro, plătibilă în 10 ani, în rate trimestriale! Pe atunci, Brânză era membru PRM – pe listele căruia a intrat în 2004 în Parlamentul României și ar fi sponsorizat PSD.
SIE s-a potcovit cu agentul 009 (9 – indicatorul spitalului)?
În 2006, parlamentarul Brânză, renuvelat, s-a îndreptat către cașcavalul PD-L. S-a declarat independent și, după ce a fost respins de filiala PD-L Prahova, a fost acceptat de PD-L la București. Ajuns la oraș, Brânză începe să răspândească el însuși pe seama sa legenda că ar fi omu' SIE, deși n-am auzit până acum de vreun adventist în onorabila instituție.
Se laudă că a acoperit și spionat până în rărunchi spații vaste pe meridiane dintre cele mai diverse, de la Venezuela, Costa Rica, Nicaragua, Cuba, Malaezia, Singapore, Indonezia, Japonia, China, Patagonia, și multe alte țări unde agentu' cu numele de cod „Rochefort“ activează acoperit de mehlem, pentru a nu fi identificat de sateliții inamicului – guzganii înfometați ai stepelor, ne-au comunicat surse care au dorit să rămână anonime.
Și-a făcut rost de tot felul de diplome, de pe la tot felul de colegii și instituții cu nume pompoase, și blindat în buzunarul de la piept și cu niște poze cu Băsescu pe care le arată cui nu-l crede că e fratele de lapte al președintelui (v-am spus că omu' e nebun, a suferit probabil din cauza brânzirii laptelui când era mic), a purces către noi zări ale șmenului de partid.
Trage sfori la greu pentru a obține el postul pe care se află colegul său prahovean Gabriel Sandu, nici el o ușă de biserică, dar măcar nu e dus cu pluta complet și excroc ca acest Brânză, cel „cunoscut de milioane de oameni“, mai ceva ca Elvis, Brânză spaima șoarecilor și gåndacilor din subteranele metroului, personaj de balamuc al catacombelor politicului contemporan…
Asta-i tot ce ne mai lipsea – o brânză viermănoasă capac pe rahatul care mustește în Ministerul Comunicațiilor, pe cale să se prăbușească sub săpăturile conștiincioase ale pesedeilor infiltrați ca sâmburii din cufureală.
