Constranse de organismele europene, autoritatile romanesti se vad nevoite la eliminarea unor instrumente cu care ani de-a randul ziaristii – si nu numai – au fost -hartuiti- in justitie, mai mult sau mai putin fondat, acuzati de calomnie. Ba, chiar unii ziaristi au facut si inchisoare pentru ca au indraznit sa publice date compromitatoare despre anumite persoane. Acum, potrivit noului Cod penal, publicat pe site-ul Ministerului Justitiei, infractiunea de calomnie (art. 220) se defineste ca fiind -afirmarea sau imputarea in public, prin orice mijloace, a unei fapte determinate privitoare la o persoana care, daca ar fi adevarata, ar expune acea persoana la o sanctiune penala, administrativa sau disciplinara, ori dispretului public- si se pedepseste cu zile-amenda. In ceea ce priveste zilele-amenda, conform art. 56, alineatul 1, aceasta consta -in suma de bani pe care faptuitorul este condamnat sa o plateasca-, iar la alineatul 2 al aceluiasi articol de lege se prevede ca -pedeapsa amenzii se aplica sub forma zilelor-amenda. In acest caz, suma totala care urmeaza sa fie platita rezulta din inmultirea numarului de zile de pedeapsa stabilite de instanta in raport cu gravitatea faptei si persoana faptuitorului, cu suma reprezentand evaluarea in bani a fiecarei zile de pedeapsa, tinandu-se seama de posibilitatile financiare ale faptuitorului si de obligatiile legale ale acestuia fata de persoanele aflate in grija sa-. Daca legea prevede ca o infractiune se pedepseste numai cu amenda, fara a-i arata limitele, minimul special al zilelor-amenda este 20 de zile, iar maximul special – de 120 de zile. Interesant mai este si faptul ca s-a introdus proba veritatii, preluata din terminologia CEDO, proba prevazuta la art. 221, unde se prevede ca -nu constituie infractiune de calomnie fapta cu privire la care s-a facut proba veritatii sau cu privire la care faptuitorul dovedeste ca a avut motive rezonabile de a crede ca este adevarata-. In cazul faptelor referitoare la viata privata a unei persoane, proba veritatii sau dovada ca faptuitorul a avut motive rezonabile de a crede ca aceste fapte sunt adevarate este admisibila pentru apararea unui interes legitim. De asemenea, in cazul faptelor referitoare la viata privata a unei persoane care afecteaza capacitatea acesteia de exercitare a unei functii publice, proba veritatii sau dovada ca faptuitorul a avut motive rezonabile de a crede ca aceste fapte sunt adevarate, este admisibila, fara a fi necesara dovedirea unui interes legitim.
