Concedii pe sosea

In mult-asteptatul sezon al concediilor, soselele devin noile locuri de munca ale celor care au asteptat aproape un an pentru a scapa de inghesuiala din orase. Mii de romani se muta cu catel si purcel intr-un spatiu de cateva zeci de centimetri, dotat cu roti si volan, care pentru cei mai multi poarta numele de masina. Chiar daca, timp de un an, viata a fost anosta si plictisitoare, vacanta binemeritata are darul de a face uitata orice frustrare si de a pune in functiune cele mai adanci rezerve de adrenalina. Impinsi de nevoia stringenta de aer curat si de dorinta nemarturisita de distractie, concetatenii nostri aleg un punct-tinta pe harta, in functie de suma existenta in buzunar, coroborata cu oferta zonei respective, si devin pe nesimtite, pentru cateva ore, sclavii panglicilor de asfalt. Nimic mai natural. Concediul a fost intotdeauna o necesitate, masina a devenit, in timp, una.

Majoritatea posesorilor de vehicule din Romania isi incep concediul la volan, cele cateva sute de kilometri care ii despart de tel fiind considerati o bagatela, un obstacol minuscul in drumul spre relaxare. Nimic nu le poate sta in cale: nici faptul ca becul farului din dreapta este ars, nici fumul dens care se zbate in spatele masinii si nici chiar cauciucul din stanga-spate, care este tocit pana la sarma. Nu trebuie generalizat. Sunt si soferi care isi verifica masina inainte de a pleca la drum, constienti ca pentru a avea un concediu reusit, vehiculul care-i poarta spre destinatie trebuie sa fie pus la punct, dar exista si exceptii. Cam multe. Dupa o calatorie de cateva sute de kilometri care rapeste o mare parte din zi si te tine treaz chiar si o bucata din noapte, ajungi sa-i intelegi pe politistii de la circulatie si sa-ti doresti sa te afli in postura de justitiar. Sute de masini cu deficiente fac din ceea ce trebuia sa fie o calatorie de placere un adevarat calvar. Nu este suficient sa fii atent la drum, mai trebuie sa te feresti si de inconstientii plecati de acasa cu -cosciuge pe roti-. Poate ca este o expresie prea dura, dar reflecta al naibii de bine realitatea. Soselele autohtone, si asa pline de gropi care-ti pun nervii la incercare, sunt pline si de vehicule care ar fi mult mai bine primite intr-un muzeu sau intr-un cimitir de masini. Camioane grotesti care merg de-a latul drumului, pline pana la refuz cu marfuri, Dacii care nu s-au mai intalnit cu mecanicul de cateva decenii si, cel mai rau, automobile importate care au depasit de mult perioada maxima de utilizare. Soferii acestora au o mare doza de inconstienta si chiar de… nesimtire. Ziua te impiedica sa mergi cu geamul deschis, in ciuda caniculei, din cauza fumului inecacios pe care il arunca in urma, iar noaptea devin un adevarat pericol public. Numai cei care mai au curajul sa se deplaseze dupa lasarea intunericului sunt in masura sa cunoasca adevarata fata a parcului auto din Romania. Un far ce pare a apartine unei motociclete se poate dovedi a fi singurul lucru functional al unui mastodont de cateva tone care iti taie calea, un licarit stingher al unei lumini de pozitie poate ascunde un tir care gafaie mancand asfaltul cu peste 100 km/h si un duduit surd venit parca de nicaieri te baga in sperieti cand de dupa un fum dens apare un Mercedes fabricat prin 1960, care valseaza pe toate benzile – pe care doar ti le poti inchipui pe sosea, din cauza lipsei marcajelor.

O constatare de final: politia este inexistenta noaptea. Nici urma de oameni ai legii pe sosele. Poate a fost o intamplare de o noapte…