Am scapat, pentru moment, de puncte. O victorie? Ce folos… Stimabilii domni in uniforma care ar trebui sa aiba in grija buna desfasurare a traficului pe sosele au ramas incarcerati in aceleasi haine ciudate, dar mai ales subjugati de niste mentalitati pe care nu le pot depasi cu nici un pret. Dovezi ale acestei situatii apar la tot pasul sau, mai bine zis, la toate intersectiile…
Cu cateva zile in urma, pe o sosea aglomerata si plina de gropi, un Passat al politiei rutiere trona majestuos la doi pasi de un indicator care anunta soferii ca stationarea este interzisa. Nimic neobisnuit, mai ales ca romanii sunt obisnuiti cu zicala -sa faci ce zice popa, nu ce face el-, dar masina respectiva era-mascata- de alte cateva, parcate la fel de -regulamentar-, care nu pareau sa atraga atentia celor doi ocupanti ai masinii cu girofar. Poate ca situatia nu ar fi atras atentia daca la numai cateva sute de metri, o intersectie care este zilnic aglomerata nu ar fi fost in acel moment un adevarat viespar. Imediat ce treceai de masina echipata cu radarul corespunzator, un lung sir de vehicule conduse de soferi nadusiti si nervosi te intampina in zgomot infernal de claxoane si motoare turate la maximum. De ce atata zarva? Pentru ca semafoarele semnalizau nebuneste pe galben intermitent, iar cei grabiti spre destinatie injurau de mama focului, luand in vizor politistii care, in frumosul lor automobil achizitionat din banii contribuabililor, asteptau linistiti sa le pice in plasa cate un vitezoman. Nici o urma de ingrijorare pentru haosul care se petrecea in spatele lor nu era vizibila pe fata agentilor, si acest lucru era chiar mai enervant. Ocupati pana peste cap cu urmarirea ecranului radar, cei care au in sarcina, printre altele, fluidizarea traficului nu dadeau nici un semn ca ar dori sa intervina in furnicarul de masini si pietoni. Oare nu este si aceasta o dovada ca politia rutiera este inca tributara unor mentalitati depasite, care ii fac pe oamenii in uniforma sa neglijeze cu buna stiinta o sarcina solicitanta, dar necesara, pentru a se desfata in primitorul habitaclu al masinilor care costa mai mult decat o casa?
Parca pentru a pune capac acestei incredibile lipse de interes pentru sloganul -in slujba cetateanului-, la cinci minute de mers cu masina de intersectia cu pricina, un autocamion cu remorca si un tractor blocau in intregime traficul de pe o artera destul de aglomerata din cauza unui accident minor. Nici urma de politie, iar prietenii nostri cu radarul se aflau in continuare la datorie, in acelasi loc. Pentru a gasi circumstante atenuante, am gandit ca nu aflasera de accident, dar pentru nonsalanta afisata fata de ambuteiajul din intersectie nu am gasit nici o scuza. O singura privire aruncata in oglinda retrovizoare sau la fetele soferilor care ii priveau acuzator ar fi trebuit sa fie suficienta pentru a-i readuce cu picioarele pe pamant.
Trebuie mentionat ca aceste randuri nu fac parte dintr-o campanie care sa discrediteze o institutie respectabila. Pur si simplu, reflecta o situatie intalnita, din nefericire, destul de des pe soselele din Capitala, unde soferii au de infruntat nu numai cosmarul gropilor din carosabil, ci si indiferenta unor persoane platite din banii cetatenilor pentru a veghea la buna desfasurare a traficului.
