Salonul International de Automobile Bucuresti este aproape de final. Atat producatorii, cat si importatorii, au avut o saptamana pe care nu o vor uita prea curand. Dupa ce au muncit cu ardoare zile intregi pentru ca standul lor sa fie la inaltime, maria sa publicul a sosit sa dea verdicte. Porniti cu intentii bune, expozantii au lasat la indemana oricui frumoasele vehicule care costa, majoritatea, mai mult decat o casa… sau chiar mai multe.
Inca din prima zi, cea destinata presei, era demn de remarcat afluxul de vizitatori, un roi de curiosi invadand standurile cu intrebari care mai de care mai ciudate. Sosit cu o punctualitate neobisnuita, premierul Nastase a dat si el frau liber imboldului de a ocupa locul soferului in masini la care, pana si el, doar poate visa. Alaturi de primul-ministru, intr-un alai spontan, ministri, directori de firme si ziaristi cu urechile ciulite, multimea s-a revarsat pe culoarul central de la un stand la altul. Pentru a saluta momentul de triumf al propriilor exponate, importatorii si-au etalat toate cunostintele in materie de masini si bune maniere, dar, desi isi cunosc de ceva vreme clientii, nu se asteptau la ceea ce avea sa urmeze plecarii grabite a primului-ministru. Scapati de o prezenta care impunea un anumit respect, multi asa-zisi ziaristi, strecurati prin mijloace mestesugite printre cerberii de la poarta Romaero, au inceput sa-si dea in petic. La conferintele de presa care se succedau la fiecare 30 de minute, acesti -specialisti- in ale fenomenului automobilistic autohton se gaseau in primele randuri, dar nu pentru a putea urmari mai bine informatiile oferite, ci cu un scop mult mai clar: acela de a putea intra cat mai repede in posesia micilor atentii publicitare pe care importatorii le puneau la dispozitia doritorilor. Abia dupa incheierea conferintei incepea brambureala. Daca aveai nevoie de o mapa de presa, erai nevoit sa te lupti cu zeci de -admiratori infocati- ai respectivei marci, care intindeau spre saracele responsabile de relatia cu presa niste maini care apucau tot: sacose, haine, stegulete, baloane… orice, numai sa iasa victoriosi din acea inclestare starnita ad-hoc. Te cruceai, nu alta… Ce-or fi zis invitatii straini prezenti la acele standuri, directori mai mici sau mai mari ai unor firme de renume mondial? Unii dintre ei erau nevoiti sa se ascunda in spatele panourilor publicitare pentru a nu fi striviti de multimea de -ziaristi-. Sa speram ca au interpretat acele clipe de panica prin prisma dragostei romanilor pentru masini, desi e greu de crezut. Cum sa mai putem emite pretentii de tara civilizata cu asemenea spectacole de prost-gust?
Din nefericire, lucrurile nu se incheie aici. Hotarat sa obtin ceva informatii utile despre vehiculele prezentate la SIAB, am revenit dupa doua zile, cautand sa vad tot ceea ce nu reusisem din pricina cavalcadei de fripturisti din prima zi. Stupoare! Majoritatea masinilor erau incuiate sau puse la adapostul unor garduri bine pazite de frumoase amazoane in rochii de seara, dar care te invitau sa stai departe. Nici chiar ecusonul nu putea salva situatia. Expozantii isi invatasera lectia: decat sa lasi romanii sa taie pielea scaunelor sau sa -lase amintiri- adanci in vopseaua vehiculului, mai bine prezinti masina de la distanta. Asa public, asa expozitie internationala… O saptamana au avut romanii posibilitatea de a putea admira pe viu unele dintre stelele industriei auto mondiale si au fost la inaltime. Au reusit sa creeze o imagine pe care cu greu o vom putea sterge din mintea invitatilor de marca pe care organizatorii si importatorii s-au chinuit sa-i convinga sa fie prezenti la cea mai importanta manifestare a industriei auto din Romania.
