Potrivit șefului SRI, dl. Maior, „vor mai exista atentate teroriste în Europa” dar „noi nu suntem în pericol terorist” deși „am dejucat câteva atentate”. Nu prea se înțelege ce-a vrut să spună poetul. Dar cum toată lumea practică „vivere pericollosamente” chiar dacă nu vrea, președintele Iohannis a inițiat și semnat cu liderii partidelor parlamentare un „Acord Național” pentru finanțarea armatei cu 2% din PIB începând din 2017 și până-n 2027. Ceremonia a avut loc la Cotroceni unde pactul a fost semnat, în ordine descrescătoare, de Iohannis, Ponta, Gorghiu, Predoiu, Kelemen, Constantin și Simona Man. Woman. Politicienii erau mai emoționați ca la starea civilă când au semnat pactul transpartinic. De regulă evită să semneze: pactul transpartinic privind alocarea a 20% din PIB pentru înzestrarea armatei de corupți a funcționat tacit 25 de ani. Semnarea Acordului s-a produs după consultarea partidelor la sfârșitul căreia președintele a citit răspicat și cu intonație declarația de consens obținut „pentru prima dată în 25 de ani”. E pentru prima dată pentru dl. Iohannis. A mai fost un pact pentru Educație în 2009 dar nu s-a respectat. Să sperăm că Acordul actual are o soartă mai bună – mai ales că partidele se arătaseră bucuroase să înzestreze armata cu semnătura lor. Dl. Iohannis a anunțat că se creează astfel posibilitatea unor investiții în industria de apărare și locuri de muncă (să fie!) încheind cu fraza care l-a consacrat: „avem nevoie de lucruri bine făcute”. Chiar e de mirare că n-a apărut niciun hit pe această temă generoasă: ești lucrul meu bine făcut, în miez de noapte apărut în viața mea de politruc, ești adevăr sau doar un truc? Invitații au fost atât de încântați de consens încât au mai cerut: Kelemen voia un pact pe Educație și altul între majoritari și minoritari, DD vrea guvern național, Daniel vrea referendum peste forma de guvernământ (neștiind că e interzis de constituție). Doar Ponta n-a cerut nimic și s-a declarat de acord cu președintele în toate cele. Frumos. Gigea. Dl. Iohannis ar trebui să fie precaut cu Ponta altfel se trezește confiscat de cei care l-au înjurat. Deja premierul nu se mai comportă ca un învins ci ca un medaliat cu argint care împarte podiumul cu campionul. Mai vigilentă, dna Gorghiu l-a descris pe Ponta ca pe „un lup în straie de bunicuță”. Cu șepcuță. Întrebat dacă-și pierde și titlul de avocat (obținut fără examen datorită titlului de doctor la care a renunțat), Ponta a recurs la gluma sa favorită: „ e ca gluma cu șapcă și fără șapcă, când nu renunțam era rău, când renunț e tot rău”. Păi, un plagiat e rău și cu șapcă și fără șapcă. E același cap. Mă rog, pornim de la prezumția de nevinovăție că are cap dacă poartă tichie.
