PNL a aniversat la Opera Română 140 de ani de existență printr-o festivitate unde președintelui Iohannis i-a fost decernat premiul „I.C. Brătianu”. Emoționat, Iohannis le-a mărturisit liberalilor că i-a fost dor de ei și a vorbit „ceva mai mult” de dragul istoriei lor. PNL are o moștenire de invidiat dar un prezent marcat de atâtea ambiguități încât lasă impresia că nu e propriu-zis un oponent al PSD ci doar un rival. „Cel mai mare partid de dreapta” (cum se recomandă) nu reușește să marcheze diferența de PSD mai mult seamănă decât răsar. A luat-o PSD înaintea PNL preluând în Codul Fiscal reducerea TVA? I-a suflat și PNL dublarea alocației pentru copii propunând la Cameră un amendament-surpriză pe care nimeni n-a îndrăznit să-l respingă. Cum să iei de la gura copiilor? Oricum sunt jenant de puțini: după dublare sunt 84 de lei. Comparând alocația cu „reparațiile” lui Ponta la pensiile speciale, rezultă că toate guvernele noastre au fost și rămân niște părinți denaturați: „asta-i viața, o să-i spun lui fiică-mea că i-a crescut amendamentul” a glumit Zgonea. Inițial, Ponta a zis că nu sunt bani – veșnicul argument al taților care au băut banii copiilor – după care a preluat amendamentul spre bucuria dnei Gorghiu care a împărțit alocația cu el: „e o măsură a PNL cu sprijinul puterii; am reușit să aducem puțină bucurie românilor”. Nu toți s-au bucurat de alocație: dl. Băsescu i-a numit „lichele” pe cei care „îl alocă unui blat cu Ponta” (adică Iohannis) sau unui blat cu Iohannis (adică Ponta) precizând că „eu nu sunt alocabil nici măcar când sunt singur”. Și chiar e. A reușit să facă gol în jurul său ca toți cei care înjură pe stradă. De fapt, nimeni n-are niciun blat cu nimeni. Pur și simplu sunt la fel: după ce-au făcut-o pe mama și pe tata alocațiilor, PNL și PSD s-au înțeles și asupra numărului de parlamentari: 300 deputați și 126 senatori. Shit! Unde-i referendumul cu 300 de aleși votat de români? Ăsta nu e blat, e rahat. După aceste întâlniri spontane, PNL și PSD au luat-o pe cărări diferite: PSD și-a votat Codul Silvic așa cum era iar PNL s-a opus. Dl. Iohannis a mai suferit o înfrângere în Parlament iar doamnele au prins a-și exprima sentimentele față de natură: „astăzi aici am dovedit că și românu-i frate cu Codrul” a zis Doina Pană. Dar Codu-i frate cu românul? Nici vorbă, a zis Lucia Varga: „e mai rău decât cel actual” – în timp ce Grațiela Gavrilescu a apărat discursul de lemn de orice drujbă: „azi am votat pentru progresul în silvicultură”. Progresul l-a inspirat și pe Korodi Attila: „și unguru-i frate cu codrul, să știți”. Cain? Big Brother? Codule, Coduțule, ce mai tai drăguțule? Principiul Codului Silvic – și deontologic: ce se taie, nu se fluieră.
